Standardul judecății

Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o Lege a slobozeniei. (Iacov 2:12)

Faptele fiecărui om sunt aduse în atenţia lui Dumnezeu şi sunt înregistrate ca o dovadă fie de loialitate, fie de neloialitate. În dreptul fiecărui nume din cărţile cerului sunt trecute cu o exactitate extraordinară orice cuvânt rău, orice faptă egoistă, orice datorie neîndeplinită, orice păcat ascuns şi orice prefăcătorie vicleană. Neglijarea avertizărilor sau mustrărilor trimise de Cer, momentele irosite, ocaziile nefolosite, influenţa exercitată spre bine sau spre rău, cu rezultatele ei pe termen lung, toate sunt consemnate de îngerul raportor.

Legea lui Dumnezeu este standardul în funcţie de care vor fi analizate caracterul şi viaţa oamenilor la judecată. Înţeleptul spune: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată” (Eclesiastul 12:13,14). Apostolul Iacov îi îndemna pe fraţii săi: „Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o Lege a slobozeniei” (Iacov 2:12).

Cei care la judecată sunt „găsiţi vrednici” vor avea parte de învierea celor drepţi. Isus a spus: „Cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi… vor fi ca îngerii; şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii” (Luca 20:35,36). El declară din nou că „cei ce au Scut binele vor învia pentru viaţă” (Ioan 5:29). Neprihăniţii morţi nu vor fi înviaţi decât după judecata care îi va găsi demni să „învieze pentru viaţă”. Aşadar, ei nu vor fi prezenţi în persoană la tribunal, când rapoartele lor sunţ examinate şi cazurile lor, hotărâte.

Isus Se va prezenta ca avocat, să pledeze în favoarea lor înaintea lui Dumnezeu. „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit” (1 Ioan 2:1). „Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare Scut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înSţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 9:24; 7:25).

Tragedia veacurilor, p. 482