Micșorare spirituală
Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el şi învelitoarea, prea îngustă ca să te înveleşti cu ea.
(Isaia 28:20)
Profetul Isaia priveşte aici spre judecăţile iminente, spre distrugerea apropiată a Samariei şi spre criza din luda. Era nevoie urgentă de pregătire morală şi spirituală, dar oamenii refuzau să-şi caute adăpostul în Dumnezeu. Israeliţii se amăgeau cu gândul că stăteau bine şi comod pe patul pe care şi-l pregătiseră. Nici nu-şi imaginau cât de neîndestulătoare avea să se dovedească neprihănirea lor personală – ca un pat prea scurt şi ca o învelitoare prea îngustă.
Mulţi creştini reduc religia la condiţii din ce în ce mai simple, îşi diminuează obligaţiile, ajungând să creadă că e suficient să rosteşti numele Isus” sau să respecţi regula de aur. Preocuparea nu mai e cât de mult pot face, ci cât de puţin pot face pentru a fi credincioşi. Ei doresc să afle care sunt condiţiile minime pentru a fi creştini. Ţinta e ajustarea credinţei creştine, de fapt retuşarea ei pentru a se potrivi căilor lor.
Problema e că aceste condiţii minime se dovedesc a fi tot atât de ineficiente ca şi tentativa de a opri furtuna cu ajutorul unui panou ori ca încercarea de a ne încălzi mâinile într-o zi geroasă suflând în pumni. Religia devine atunci la fel de dezamăgitoare ca un pat prea scurt şi ca o pătură prea îngustă.
Un tânăr care îşi doreşte să devină sportiv profesionist nu va întreba:„Care sunt condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinesc pentru a deveni campion?” Un tânăr care intenţionează să devină muzician nu va pune întrebarea:„Cât de puţine cunoştinţe şi deprinderi ar trebui să am pentru a fi muzician?” Când dorim să fim prieteni cu cineva, nu ne gândim:„Oare cât de puţine dovezi de prietenie îi pot oferi pentru a-i rămâne prieten?” Un bărbat căsătorit, cu copii, nu va spune:„Cât de puţin pot face pentru a fi considerat tată şi soţ?” Nu ne punem problema cât de puţin putem face, ci cât de mult!
Noi luăm din viaţa spirituală atât cât investim în ea. Avem, aşadar, toate motivele să ne formăm un obicei din a conştientiza prezenţa lui Dumnezeu, de a simţi personal îndemnurile lui Hristos.
Suntem noi convinşi că viaţa spirituală ar trebui să ocupe primul loc? Sau acceptăm ca locul prioritar să îl aibă problemele zilnice? Generaţia noastră are nevoie de Dumnezeu mai mult decât cei din orice generaţie anterioară.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
