Tu, care te numeşti iudeu… Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris. (Romani 2:17,23,24)

Influenţa exercitată de conducătorii iudeilor, cei care formau poporul ales al lui Dumnezeu, era cu totul contraproductivă, deoarece ei profanau şi distorsionau prin cuvintele şi faptele lor caracterul Dumnezeului în care pretindeau a crede. Ca adventişti, noi reprezentăm în lume religia noastră şi, în ultimă instanţă, Îl reprezentăm pe Dumnezeul care a pus bazele religiei noastre. Imaginea pe care şi-o formează oamenii despre El nu a depăşit decât rareori calitatea imaginii trans­mise de urmaşii Săi. Oamenii sunt mai convinşi să Îl caute pe Dumnezeul căruia Îi slujim dacă mărturia noastră prezintă fidel caracterul Său plin de dragoste şi compasiune, precum şi principiile Sale alese. Ilie nu realizase decât într-o mică măsură că avusese o influenţă asupra ce­ lorlalţi profeţi şi asupra celor şapte mii de bărbaţi care nu-şi plecaseră genunchiul înaintea lui Baal. Sceptrul neprihănirii care stăpânise viaţa sa nu s-a îndepărtat de Israel,ci a fost preluat de Elisei şi de ceilalţi profeţi. Cu toţii suntem un mic Ilie în sfera noastră de influenţă. Ceilalţi calcă pe urmele noastre. Pot fi oamenii recunoscători pentru modul în care reprezentăm adevărul divin? Pot întreba copiii noştri şi prietenii noştri la fel ca Elisei:„Unde este Dumnezeul acestui creştin?” Datorită influenţei noastre, mii de oameni pot refuza să-şi plece genunchiul înaintea altor dumnezei. Observăm aici importanţa dedicării noastre complete faţă de Domnul Hris­tos, faţă de tot ce este mai înalt şi mai nobilîn viaţă. Religia ţinută cu inima îndoită nu este suficientă, cum nu este nici simpla venire la biserică o dată pe săptămână. Numai mărturia continuă despre Hristos, şapte zile din şapte, va fi suficientă. Ne putem aştepta ca prietenii noştri şi cei dragi ai noştri să se ridice la un standard mai înalt decât acela pe care l-am stabilit pentru noi înşine? Ei observă fiecare faptă, fiecare cuvânt şi fiecare mişcare a noastră. Iar dacă vor fi mântuiţi în Împărăţia lui Dumnezeu, lucrul acesta se va datora poate faptului că au învăţat de la noi devotamentul şi credincioşia faţă de Domnul şi iubirea faţă de oameni. Vor lovi ei apele care le taie calea spre viaţa creştină şi vor întreba:„Unde este Dumne­zeul acestui om credincios?”

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO