Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii.
Psalmii 96:4
În fiecare Sabat mergem la biserică și ne ridicăm glasul în laudă către Dumnezeu, în rugăciune și în cântare. Dar care este motivul pentru care ne închinăm lui Dumnezeu? Cuvântul închinare (în limba engleză worship) provine din vechiul cuvânt englezesc worth-ship – care se referă la acțiunea ființelor umane atunci când își exprimă respectul și lauda față de un Dumnezeu care este vrednic. Psalmistul scrie: „Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui” (Psalmii 100:2). La acest lucru ne gândim în mod normal când ne referim la închinare. Venim la biserică pentru a-I da lui Dumnezeu închinare și onoare. Dar de câte ori ai venit la biserică dorind să fii umplută doar pentru a pleca simțindu-te la fel de goală, poate chiar mai goală decât atunci când ai venit? Ce s-a întâmplat?
În anii 1980, eu și soțul meu eram tineri căsătoriți, dar plini de zel pentru a-L sluji pe Domnul. El era prezbiter, cânta într-un cor de tineri, lucra pentru Departamentul de tineret al bisericii. Eu mă ocupam de grupele de copii și lucram cu clubul de Exploratori. Cu toate acestea, cu tot ceea ce făceam, mă simțeam goală. De ce?
Vezi tu, închinarea mea la Dumnezeu era doar colectivă. Mă închinam lui Dumnezeu atunci când veneam la biserică, însă nu îmi făceam timp să mă închin lui Dumnezeu acasă. Vitalitatea și autenticitatea închinării colective depind în mare măsură de vitalitatea închinării noastre individuale. Dacă nu petrec timp în închinarea zilnică la Dumnezeu, atunci nu am cu ce să contribui la experiența închinării colective. Închinarea nu se limitează la o zi pe săptămână, ci este o experiență zilnică. În fiecare zi trebuie să venim în prezența Dumnezeului atotputernic și să ne închinăm Lui.
Dacă dorim ca viața noastră să fie centrată pe Dumnezeu, trebuie să rămânem concentrați asupra Creatorului nostru în orice moment, în orice împrejurare. Pentru a face acest lucru, trebuie să trăim într-o atitudine de închinare – ceva ce putem și trebuie să cultivăm, dacă vrem să trăim o viață creștină victorioasă.
Închinarea este o experiență plină de bucurie! Scopul nostru de a fi este să ne închinăm lui Dumnezeu și să aducem slavă numelui Său. Psalmistul a spus-o atât de frumos în Psalmul 96:4. Ne închinăm pentru că Dumnezeu este vrednic de lauda noastră, șapte zile pe săptămână.
