De aceea, mângâiați-vă și întăriți-vă unii pe alții, cum și faceți în adevăr.
1 Tesaloniceni 5:11
Cu câțiva ani în urmă, am trimis o felicitare-surpriză unei prietene foarte bolnave. Am vrut să o încurajez, așa că i-am trimis o dată pe lună, timp de câteva luni, o felicitare-surpriză, nesemnată. O altă doamnă i-a trimis câte o felicitare aproape în fiecare săptămână și le-a semnat. Chiar dacă prietena mea nu o cunoștea, ea trimitea în mod constant felicitări în plicuri cu coperți strălucitoare și le semna întotdeauna.
Când prietena mea și soțul ei au vizitat biserica noastră, i-am dezvăluit că sunt sora ei secretă (cea cu felicitările-surpriză nesemnate). A fost atât de fericită să descopere că eram eu! Recent, am întrebat-o ce părere are despre faptul că primește felicitări-surpriză. A fost sinceră în răspunsul ei. Mi-a spus că apreciază felicitările și că era recunoscătoare că oamenii se roagă pentru ea, se gândesc la ea și îi trimit cuvinte de încurajare în mod regulat.
Prietena mea mi-a mai explicat că, deși primirea unei felicitări de la o persoană care nu se semnează poate fi amuzantă, deoarece încerci să ghicești cine este persoana, atunci când ești bolnav, nu ai întotdeauna energia necesară pentru a ghici. Felicitările nesemnate pot fi grozave pentru persoanele care se află în izolare sau pentru cineva care se recuperează după un picior rupt, sau pentru cineva care primește o felicitare fără motiv, dar, fiind o persoană extrem de bolnavă, a spus că ar fi preferat ca felicitarea să fie semnată. Dar, a mai spus că, indiferent dacă felicitarea a fost semnată sau nu, toate felicitările au fost apreciate, doar pentru faptul că cineva se gândește la tine, îi pasă de tine și vrea să te susțină. „Atunci când treci prin zile foarte grele”, a spus ea, „aceste cuvinte de încurajare înseamnă foarte mult”.
Am apreciat foarte mult această experiență. M-a ajutat să văd lucrurile dintr-o altă perspectivă. În slujba mea de încurajare am învățat că trebuie să mă rog pentru înțelepciune în fiecare situație.
Facem tot ce putem pentru a le încuraja pe surorile noastre? Încurajarea le dă putere să îndure orice li se întâmplă, le oferă sprijin emoțional și spiritual și le întărește credința în Hristos. Învățăm în Proverbele 12:25: „Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește”. Haideți să ne încurajăm unele pe altele!
