Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4:32
Eu și prietenele mele am ieșit la cină pentru a sărbători trecerea în noul an. Experiența noastră cu chelnerița nu a fost una tocmai plăcută, dar am ales să rămânem. Deja era târziu și destul de puține restaurante mai erau deschise; ne-ar fi fost greu să găsim o masă liberă în alt loc. În plus, noi aveam rezervare acolo, iar afară ploua și era frig.
Chelnerița noastră era foarte nepoliticoasă. Ea ne-a informat că trebuia să comandăm mâncare deoarece restaurantul urma să se închidă la ora 22. Era deja ora 21. Rapid, am plasat comanda și am cerut să ne aducă un ceai cald.
Chelnerița a uitat să ne aducă tacâmuri când ne-a adus ceaiul, așa că i-am cerut lingurițe. Ea a părut foarte enervată de această cerere. După douăzeci de minute s-a întors cu o linguriță, apoi a așezat-o apăsat pe masă și a plecat. Eu și prietenele mele nu puteam înțelege de ce era atât de nepoliticoasă. În cele din urmă, managerul ne-a schimbat chelnerița. I-am explicat că i-am cerut doar patru lingurițe pentru ceai.
La finalul cinei, când aceeași chelneriță a reapărut, domnișoara părea să aibă o atitudine diferită. Ea ne-a dat nota de plată. Deoarece eu eram cea care plătea pentru masă, prietenele mele au dorit să lase bacșiș. Eu m-am opus – chelnerița nu merita, din cauza modului în care se comportase. „Nici gând!” am exclamat.
După doar câteva clipe, am auzit un glas blând în subconștient întrebându‑mă: „Ce ar face Isus?” Aceste cuvinte îmi păreau atât de străine. Invitatele mele au insistat să lase un bacșiș și, în cele din urmă, eu am cedat. Dar era o problemă. Eu plăteam consumația cu cardul și ele ar fi trebuit să lase bacșiș după aceea cu cardul lor. În timp ce noi discutam cum să procedăm a venit și chelnerița. Când am întrebat-o cum să facem cu plata din moment ce bacșișul ar fi venit de pe alt card, ea s-a uitat înspre noi cu o privire condamnatoare. Atunci am căzut de acord să las bacșișul tot de pe cardul meu, pentru a nu-i da de lucru suplimentar.
În minte, îmi revine imaginea Domnului și Mântuitorului nostru în clipa în care noi stăm înaintea Lui. Noi nu merităm nimic din ce ne dă în mila și în harul Său, totuși El a murit pentru ca noi să putem trăi. Să nu uităm niciodată acest lucru atunci când interacționăm cu semenii noștri.
