Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! – Eclesiastul 9:10

A fost o bătălie de proporţii epice. Indiferent cât de repede se dădea la o parte inamicul, micuţa mamă era după el. Era neînfricată. El a cârâit zgomotos spre ea. Ea s-a năpustit din zbor asupra lui, smulgându-i păr de pe spate. El se tot dădea după trunchiul copacului. Ea l-a ciugulit de cap. El făcea ture în susul şi în josul trunchiului. Chiar a cârâit spre ea de pe căsuţa ei. Ea a zburat spre el, ocărându-l pentru această imprudenţă. El nu era gata să renunţe fără luptă, dar ofensiva micului mascul de veveriţă era inutilă în faţa micuţei pitulice. În niciun caz, n-o să-i mănânce ei puii o veveriţă! Într-un sfârşit, veveriţa a renunţat şi s-a dus să îşi caute alt fel de mâncare. Pitulicea s-a aşezat pe căsuţa ei şi a început să-şi cânte imnul victoriei.

În timp ce priveam încrâncenata luptă, mi-am adus aminte de istoria lui David cu Goliat. Imensul bătăuş s-a uitat la tinerel şi nu doar că a râs de el, dar l-a şi blestemat. Inclusiv l-a ameninţat pe David că-l va da hrană la păsări şi fiare. Răspunsul lui David a fost: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o” (1 Samuel 17:45). David ştia că el este de partea binelui. Goliat nu avea nicio şansă. A plătit cu viaţa, din cauză că s-a bazat pe propria persoană. Pentru anihilarea iui Goliat, nu a fost nevoie decât de un tânăr credincios şi de o pietricică ce şi-a atins ţinta.

Avem de-a face adesea cu diferite lupte. Mântuirea noastră depinde de asemănarea cu pitulicea. Indiferent cât de puternic pare inamicul, nu trebuie să renunţăm. Poate că o să ne ameninţe. Poate că o să ne linguşească. Trebuie să rămânem fermi. Vom ieşi nvingători la final, dacă ne vom aduce aminte pur şi simplu că lupta prin care suntem salvaţi a fost câştigată la Calvar, când Isus a purtat crucea ca să ne salveze.

Şi noi putem cânta imnul victoriei. Nu e nicio şansă ca Satana să câştige lupta pentru sufletul nostru. Indiferent cât de disperată pare situaţia, cântă imnul victoriei! Ţine-te bine de Isus, iar El va deschide pentru tine porţile cerului.

În fiecare zi mă asigur că Îi mulţumesc Tatălui nostru din cer pentru că L-a trimis pe singurul Lui Fiu să câştige lupta ce se dă pentru mine şi pentru alţii ca mine. Vreau să fiu ca pitulicea, gata să mor pentru ceea ce cred.

Patricia Cove

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn