Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. – Matei 24:36

Dumnezeu ne-a făcut administratori ai banilor, ai timpului şi ai talentelor noastre.

După părerea mea, timpul a fost dintotdeauna mai valoros ca banii sau ca orice alt lucru ce se poate cumpăra cu bani. Când eram mică, am fost învăţată despre valoarea banilor, iar ca adultă, am ajuns la concluzia că timpul este într-adevăr cel mai important. Odată trecută chiar şi o secundă, nu voi mai avea posibilitatea să o recâştig. E dusă pentru totdeauna. Aşadar ar trebui să fiu extrem de atentă cum îmi folosesc timpul, mai ales că nici nu sunt conştientă de cât de mult mi-a mai rămas.

Deseori mă gândesc la zilele lui Noe. Biblia spune că „Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6:9). Aceasta înseamnă că Noe trebuie să fi petrecut timp preţios cu Dumnezeu şi aceasta mă duce cu gândul la viaţa mea actuală. Cum îmi petrec eu timpul preţios? Mi-l petrec cu Dumnezeu? Petrec timp valoros în închinare, dând mărturie, postind şi rugându-mă, slujindu-i pe alţii sau împlinindu-le nevoile? Sau sunt prea ocupată să mă uit la televizor, să urmăresc vreun DVD sau las vreun alt dispozitiv să-mi distragă atenţia de la timpul valoros cu Dumnezeu?

Deşi întotdeauna ocupată, am învăţat să-mi creez timp preţios pe care să îl petrec cu Dumnezeu. De obicei, nu sunt sunată în primele ore ale dimineţii şi, cum sunt matinală, am descoperit că cel mai bun timp petrecut cu Dumnezeu este dimineaţa foarte devreme. Îi spun„timpul lui Dumnezeu”. E importat să-I acordăm lui Dumnezeu timpul Său.

Dumnezeu a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35). În Cuvântul Său, El ne-a dat indicii ale venirii Sale a doua oară. Cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte clipă de clipă. Lumea e cuprinsă de haos şi numai Dumnezeu are leac pentru ea.

Unii au stabilit data când cred ei că Domnul şi Salvatorul nostru va reveni. În Biblia mea scrie: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36). Următorul verset spune: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului” (v. 37). Abia aştept să-L întâlnesc în văzduh, când va veni! Timpul ticăie.

Cora A. Walker

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn