Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu. Staţi gata dar, (…) îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii. Efeseni 6:11,14

„Ți-am spus eu că va fi strâns”, a zis fiul meu, cu ochii la corsetul meu ortopedic, în timp ce îl strângeam. „Nu ar trebui să îl numeşti orteză toracică sacral-lombară. Mai bine i-ai zice platoşa ta.” „Da, platoşa mea de neprihănire”, am exclamat eu şi am zâmbit unul la altul.

De şase zile, zâmbetele ne cam dispăruseră, întrucât eu şi soţul meu avuseserăm un accident în care ne-am distrus complet maşina. El avea întinderi musculare, eu avem rupte şase oase, iar fiul şi nora noastră, la care mergeam în vizită, au fost nevoiţi să-şi aglomereze programul deja încărcat ca să ne poată ajuta. Totuşi, când mi-am comparat corsetul cu armura lui Dumnezeu menţionată în textul de azi, toată familia a zâmbit.

Dikaiosune – cuvânt tradus prin „neprihănire” – era un cuvânt cu care rezonam. Poate însemna „verticalitate” o trăsătură de care aveam nevoie. După accident, rămăsesem slăbită. Aveam nevoie de 15 minute de odihnă după ce mă spălam pe dinţi la chiuvetă. Să cobor scările să fiu cu familia la cină? Nici nu mă puteam gândi la aşa ceva. Dar, după ce am fixat strâns scaiul de la corset, am putut sta pe canapea pentru o perioadă scurtă si am putut păşi fără cârje.

Acest cuvânt mai poate însemna „a desăvârşi”. Eu şi soţul meu speram să putem zbura cu avionul spre casă, după două săptămâni, dar îmi era teamă că, la escala de 12 ore, o să am prea mari dureri ca să pot continua. Aşa că m-am pus pe practicarea artei de a purta platoşa mai multe ore. Am descoperit cum să-mi ajustez puţin poziţia, să mă relaxez şi să mă lupt cu claustrofobia când nu puteam respira adânc. În ziua în care ne-am îndreptat spre aeroport, mi-am dat seama că, datorită platoşei neprihănirii, a analgezicelor şi a multor rugăciuni, pot rezista tot drumul până acasă.

Dikaiosune este neprihănirea care se manifestă prin caritate. Când am ajuns acasă, am primit suficientă mâncare pentru trei săptămâni: vecini, colegi şi membri ai bisericii ne-au adus fripturi, chili, borş şi plăcintă de afine. I-am spus coordonatorului programului de slujire prin hrană că, atunci când ne vom întrema, vrem să ne implicăm în această lucrare. Problemele noastre de sănătate au inspirat neprihănire în alţii, neprihănire care s-a manifestat prin generozitate, generozitate care ne-a inspirat pe noi. Platoşa neprihănirii mele încă este într-un trailer în dressingul copiilor – cu speranţa că lecţiile ei îmi vor rămâne întipărite tot restul vieţii.

Denise Dick Herr

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

 

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO