Fiică a Sionului, bucură-te!
Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul! Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel. (Isaia 12:5,6)
Chiar dacă trăim încă pe pământ, suntem cetăţeni ai cerului. Isus Hristos a plătit la Golgota preţul scump pentru răscumpărarea noastră din păcat şi a promis că pregăteşte pentru fiecare un loc în împărăţia Sa, în noul Ierusalim, Sionul ceresc. Dacă am pornit împreună cu El pe drumul vieţii şi rămânem credincioşi până la sfârşit, vom ajunge la ţintă.
Este adevărat ca sunt şi multe obstacole, prin care vrăjmaşul cel vechi încearcă să ne deruteze şi să ne frustreze de bucuria ajungerii la ţintă. Eu nu ştiu ce fel de piedici a rostogolit Satana pe drumul vieţii tale. În dreptul meu, am constatat că uneori i-a folosit chiar şi pe cei de la care aş fi aşteptat cel mai mare ajutor. Însă mai târziu, am observat că toţi cei care încercau să pună piedici s-au plasat pe ei înşişi în cel mai mare pericol. „Cine sapă groapa altuia cade sigur în ea!” De ce trebuie să fie aşa? Nu putem înţelege cu adevărat. Dar un lucru ştim şi este cert, că Isus Hristos este ajutorul nostru, cel care a biruit toate încercările de ispitire din partea lui Satana şi ne va conduce şi pe noi la biruinţă, prin puterea Sa dumnezeiască.
Să nu priveşti niciodată la oameni, nici la piedicile din faţa ta. Nu există nicio putere sau stăpânire care să te poată frustra de ajutorul Sfântului lui Israel. Braţul Său este puternic în luptă şi dreapta Sa este şi azi biruitoare.
Când vom ajunge la ţintă, în ţara noastră veşnică, în Sion, vom striga de bucurie şi vom cuprinde în cântări faptele minunate ale Eliberatorului nostru din suferinţele pământeşti. Vom cânta despre faptele măreţe făcute pentru noi de Domnul, Sfântul lui Israel.
Dar până atunci, zi după zi, să privim la caracterul Lui frumos, să-L rugăm să ne modeleze şi pe noi în asemănare cu El, să-L facem cunoscut semenilor noştri şi astfel să-L aşteptăm cu nerăbdare pe marele Ebberator al vieţii noastre.
„Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul” (Psalmii 121:1,2)
„La Tine îmi ridic ochii, la Tine care locuieşti în ceruri. Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noşti la Domnul, Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.” (Psalmii 123:1,2)
Stimată cititoare, îţi doresc o zi binecuvântată! Fie ca pe drumul luptelor vieţii tale din această zi să experimentezi eliberarea lui Isus Hristos şi prietenia Lui să te facă fericită!
Eva Elvira Csergedi-Nagy, Transilvania de Sud
