Scrisoarea nedeschisă
Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, ale căruia sunt slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. (1 Petru 4:11)
Cite text
Reciteam, pentru ca apoi să le las, melancolică, deoparte, câteva felicitări frumoase primite în ocazii speciale de la copiii mei de-a lungul anilorr – de ziua mea, de Ziua Mamei, de sărbători. Şi aşa am ajuns la o scrisoare nedeschisă.
Deoarece era scrisul meu pe plic, am fost curioasă şi l-am deschis. Cu surprindere am văzut că era vorba de o felicitare şi un cec pe care le pregătisem pentru cea de-a optsprezecea zi de naştere a nepoatei mele – : cu trei ani în urmă! Am sunat-o să îi spun. „Când se termină şcoala, trec pe la tine, bunica”, mi-a promis. Au trecut ore, zile, săptămâni şi înainte de a se împlini o lună a sosit, lovită şi zgâriată în urma unei căzături pe care o luase în baie. Uitase de cec, dar am petrecut un timp minunat împreună, discutând despre locul ei de muncă, despre cursuri, despre planurile pentru următorul an şcolar şi despre cec.
Gândindu-mă la această experienţă, m-am întrebat: îl tratez la fel pe Dumnezeu? Ştiu că Dumnezeu ne-a dat capacităţi, personalităţi, oportunităţi şi daruri spirituale unice pe care să le folosim pentru a le face şi altora parte de harul Său. I-am mulţumit oare pentru acestea? Ce am făcut eu ca să arăt cât de minunat cred că este Dumnezeu?
Cel mai mare dar care ni s-a făcut vreodată a fost prin Isus, care Şi-a dat viaţa pentru a ne oferi îndreptăţirea înaintea lui Dumnezeu. Deşi nu Îi putem niciodată mulţumi îndeajuns, putem să ne arătăm recunoştinţa folosind darurile şi capacităţile de care Dumnezeu ne-a făcut parte. În felul nostru, fiecare putem să ne folosim talentele în slujba Sa. Ellen G. White a spus foarte frumos: „Darul lui Hristos pentru lume a fost dincolo de orice aşteptări şi nicio putere nu ar putea să concureze cu Dumnezeu, oferind un dar care să suporte comparaţie cu valoarea pe care o are cea mai mare comoară a cerului. Măreţia acestui dar are menirea de a-i oferi omului ocazia să manifeste o recunoştinţă şi o apreciere autentice, care să dureze peste timp şi în veşnicie. … Privind la comoara pe care ne-a oferit-o Dumnezeu prin darul deplin şi complet al lui Hristos, putem să exclamăm: Iată dragostea!” (Ellen G. White, Our high calling, p. 18)
Astăzi avem ocazia să Îi spunem: „Îţi mulţumesc. Doamne, pentru că ne pui înainte ocazii, resurse, posibilitatea de a ne adapta şi putere ca să Te slujim intr-un mod unic.”
Fără dragostea Lui nu am fi reuşit vreodată.
CAROL J. GREENE
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
