Discursul meu
Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
(Proverbele 3:6)
Chiar atunci când credeam că merge bine, totul s-a spulberat. Dacă ai trecut printr-o situaţie asemănătoare, îţi poţi da seama cum mă simţeam.
Acum câţiva ani făceam parte din Toastmasters Club, unde învăţam cum să vorbim în public şi cum să organizăm o prezentare. Eram apreciată pentru cât de bine mă descurcam, pentru nivelul meu. Apoi mi-a venit rândul să ţin un discurs şi am ales să vorbesc despre construirea podurilor. Urma chiar să mă îmbrac cu o salopetă, să port şapcă şi să am cu mine un ciocan şi un fierăstrău.
Mi-am exersat discursul în faţa soţului meu şi am reuşit să mă încadrez în timpul stabilit, de 5-7 minute. Plănuiam ca, în timp ce vorbesc, să prezint imagini despre cum a evoluat tehnologia construirii podurilor de-a lungul timpului, de la epoca de piatră la epoca modernă. Urma să impresionez audienţa cu informaţiile şi creativitatea mea. Voiam să îmi iasă mai bine decât lui Ed, tipul care primea întotdeauna Trofeul „Cel mai bun discurs”. Şi când e rândul lui să îţi evalueze discursul, îţi spune exact ce nu a fost bine, aceasta fiind, de fapt, şi ideea care stă la baza modului în care funcţionează organizaţia noastră. Nu îmi plăcea de Ed. Iar de data asta eu aveam să iau trofeul!
Mi-am făcut o intrare spectaculoasă. Oamenii au chicotit aprobator. Începutul a fost bun. Apoi mi-a căzut prima imagine. Am luat-o de pe jos şi am continuat. Curând mi-am dat seama că ceea ce spun nu coincide cu imaginile pe care le arăt. Cumva, în agitaţia mea, le amestecasem. Când am găsit imaginea corespunzătoare, m-am blocat. Trei sferturi din timpul alocat prezentării deja zburase. Mai era o jumătate de minut şi eu nu eram nici la jumătate. Vai de mine, zi repede, sari peste asta, zi repede, sari peste asta…
E clar că nu am luat trofeul. Şi Ed a fost foarte dur. Însă am învăţat lecţii preţioase. În primul rând, să nu te crezi mai înţelept decât eşti. Nu fi prea încrezător! În al doilea rând, fereşte-te să îi pui gând rău altcuiva. În al treilea rând (şi abia a doua zi mi-am dat seama de asta), nici măcar o dată nu m-am gândit să mă rog pentru acel lucru. Am exersat şi m-am străduit să fac totul de una singură. Şi am eşuat.
Dumnezeu ar trebui să fie în centrul a tot ceea ce facem. Îl implicăm în fiecare zi în planurile noastre? Discursul meu a fost OK, însă am fost mândră înainte de prezentare şi ruşinată după. Data viitoare vreau să îl implic pe Domnul în orice voi întreprinde, fie el discurs, muncă, vacanţă ori simpla rutină de zi cu zi.
VIDELLA MCCLELLAN
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
