Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre,
 ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

(Evrei 4:15)

Din staul şi până la mormânt, Isus ne-a arătat că omul poate să nu pă- cătuiască. Şi a mai arătat că ispita nu este păcat.

Pe când avea 12 ani şi participa la discuţia din templu, Isus ştia mai multe din Scriptură decât cunoşteau învăţătorii iudei. Ar fi putut fi tentat să se laude cu acest lucru, însă dragostea nu se manifestă prin etalare. Când Ioan Botezătorul a arătat spre Isus ca fiind Mielul lui Dumnezeu şi a vrut să II pună pe piedestal, Isus S-a dat cu eleganţă la o parte şi a cerut să fie botezat pentru păcate pe care nu le comisese.

După ce a hrănit mai bine de 5 000 de persoane, oamenii au vrut să îl încoroneze pe Isus ca rege. Când a refuzat, mulţi I-au întors spatele definitiv. Isus nu a fost impresionat nici de lauda adusă şi nici de respingerea care I S-a arătat. Pentru că era om, a tânjit după înţelegerea oamenilor, însă ne-a arătat cum să iubim cu o dragoste dumnezeiască şi atunci când rămânem singuri. Preoţii şi bătrânii L-au privit, L-au luat la întrebări şi L-au criticat. Şi negăsind nimic de condamnat, au scornit minciuni. Isus ştia adevărul şi a rezistat ispitei de a Se apăra.

În toată viaţa Sa, şi mai ales la cruce, Isus a fost abuzat fizic, mental, emoţional, social şi verbal. A experimentat trădare, renegare, presiuni constante şi abandon. A simţit felul în care şi noi suntem ispitiţi atunci când ne înfuriem, suntem amărâţi, simţim resentimente, reacţionăm şi dorim să ne răzbunăm. Prin puterea rugăciunii, harul L-a susţinut împotriva depresiei, desconsiderării, dispreţului şi vinovăţiei pe care I-a adus-o povara păcatelor noastre. El S-a concentrat asupra roadei Duhului:

Dumnezeu atât de mult a iubit lumea; I-a fost pusă înainte bucuria; pacea care întrece orice pricepere; răbdarea faţă de orice om; grija faţă de cei care îl abuzau; bunătatea – numai Dumnezeu este bun; credincioşia faţă de planul Său de a rămâne de partea noastră; blândeţea manifestată prin spiritul Său umil; autocontrolul prin care ne-a oferit iertarea în cele mai grele momente (vezi Galateni 5:22,23).

Întotdeauna va croi o cale de scăpare, dacă sunt dispusă să accept.

LANA FLETCHER

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO