Ana: lumina ochilor Lui
Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul; mi s-a deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de ajutorul Tău.
(1 Samuel 2:1)
Uneori viaţa pare să fie plină de probleme şi de provocări care ne traversează zilele obişnuite. Viaţa strălucitoare a femeilor moderne pe care le vedem în media pare mult peste nivelul existenţei noastre neînsemnate şi adesea atât de dificile. Am uneori impresia, ca femeie, că nu voi fi niciodată suficient de frumoasă sau de succes încât să contez – să fiu o persoană valoroasă.
Şi apoi îmi amintesc de Ana. La prima vedere, povestea ei pare destul de simplă. Este povestea unei femei hărţuite, fără copii, care se roagă pentru un copil şi apoi, când primeşte copilul atât de dorit, face un lucru uimitor – i-l dă înapoi lui Dumnezeu. Această povestire simplă ne face să înţelegem perspectiva lui Dumnezeu asupra istoriei. În timp ce noi credem că nume mari, care fac lucruri mari, fac istoria, povestea Anei ne arată că obiceiurile vieţii de zi cu zi nu sunt lipsite de importanţă. Vieţile noastre, problemele şi dorinţele noastre sunt importante pentru Dumnezeu. Fiecare viaţă – chiar şi cea măcinată de inconsecvenţă — e ţesută în marea tapiserie a istoriei şi va aduce rod bogat în lumina veşniciei.
Lumea Anei seamănă foarte mult cu lumea mea, chiar dacă nu mai e nevoie ca eu să ţes haine pentru familia mea. Povestea ei mă ajută să-mi privesc viaţa cu alţi ochi. Poate că societatea îmi spune că trebuie să fiu slabă, tânără, frumoasă şi de succes ca să valorez ceva. Mi se pare extraordinar că povestea Anei poate să mă asigure de un lucru: iată că nu am nevoie de titluri ca să fiu cineva. Nu e nevoie să îmi atârn numele de nimic ca să mă simt valoroasă. Nu e nevoie să fiu de sexul, vârsta, rasa care trebuie ca să fiu cineva. În Dumnezeu, Ana şi-a găsit valoarea; şi la fel şi eu. Dumnezeu a ascultat rugăciunile Anei şi le ascultă şi pe ale mele, chiar şi pe acelea stânjenitor de personale şi dureroase pe care nimeni altcineva nu le-ar înţelege. Povestea Anei mă mai învaţă că Dumnezeu vede şi ştie totul despre situaţiile dificile prin care trec la mine acasă. Ştie cât de frustrant poate fi să fie nevoie să trăieşti sau să lucrezi cu anumiţi oameni.
La fel ca Ana, vreau să învăţ să văd supremaţia lui Dumnezeu şi să cred că El are control asupra împrejurărilor, chiar şi asupra acelora care nu sunt în favoarea mea. Poate că citind cântecul pe care îl cântă atunci când îşi lasă fiul la templu – cel mai preţios dar – mă va ajuta să cânt mai mult la rândul meu. Vreau să învăţ de la Ana să trăiesc prin puterea lui Dumnezeu, aşteptând ca El să facă dreptate.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
