Fă-ți bagajele, de restul se ocupă Dumnezeu
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
(Filipeni 4:6,7)
Treceam printr-una dintre cele mai dificile perioade din viaţa mea. Mi-am pierdut locul de muncă, unde lucram de zece ani, şi eram falită, rămânând cu o mare datorie de plătit. Aveam cazier şi am ajuns în Africa de Sud fără nicio şansă la un job sau la o emigrare în Emiratele Arabe Unite, ca să câştig banii necesari pentru plata datoriei.
Am aplicat pentru o viză de turist pentru Emirate şi mi-am cumpărat bilet. Agentul turistic mi-a spus că se ocupă de tot şi că durează două săptămâni pentru a obţine viza. Aproape că se termina cea de-a doua săptămână şi nu aveam nicio veste despre viza mea.
Locuiam cu verişoara mea şi cu prietena mea Sindi şi am decis să postim şi să ne rugăm în această a doua săptămână. In fiecare dimineaţă ne trezeam la ora două şi toată săptămâna ne-am rugat. Vineri, când m-am trezit, aveam pace. Simţeam că noi ne făcuserăm partea şi că viitorul meu este în mâinile lui Dumnezeu, aşa că m-am decis să merg la casa mamei mele şi să împachetez. Mi-am amintit că atunci când au trecut Iordanul învolburat, copiii lui Israel au crezut că Dumnezeu va interveni şi apoi au păşit în apă. Şi atunci apele s-au despărţit. Am crezut că El este acelaşi Dumnezeu şi că eu trebuia să fac primul pas şi să îl las pe El să facă restul.
Mama mea este o creştină devotată şi o femeie a rugăciunii. În biserica la care mergea ea se desfăşura o Săptămână de Rugăciune. Şi ea s-a rugat ca eu să obţin viza nu doar pentru că era mama mea, ci şi pentru că ea plătise biletul şi taxa pentru viză. Dacă eram respinsă, pierdea toţi banii. Un alt lucru era acela că am fi Scut o impresie proastă în faţa rudelor şi a comunităţii, pentru că, atunci când am fost întrebată dacă m-am întors în Africa de Sud de tot ori dacă sunt numai în vacanţă, le-am spus că am venit pentru o viză nouă şi să îmi schimb jobul. Într-un fel, era adevărat. Îmi pierdusem locul de muncă şi viza de lucru şi aveam o posibilă promisiune de job şi viză de lucru dacă reuşeam să mă reîntorc în Emirate.
Pe la ora zece în acea dimineaţă, am ajuns acasă la mama. Îngrijorarea se citea pe chipul mamei mele şi aceasta m-a tulburat puţin şi pe mine, însă am început să împachetez. Pe la prânz terminasem. Imediat ce am terminat de făcut bagajele, a sunat telefonul. Aveam viza. Dumnezeu a răspuns la momentul potrivit.
SHIMMIE NOMALIZO BLAANCHE VUSO
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
