Dacă poți, fii educator!
Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
(Proverbele 22:6)
Încercam să-mi fac drum prin cantină trecând pe lângă un grup de băieţi studenţi care stăteau în picioare, în loc să stea jos, aşa cum li se cerea, aşa că le-am spus să ia loc. Plecând mai departe, am auzit o voce cunoscută spunându-le colegilor săi: „Da, hai să stăm jos, pentru că ştim noi mai bine”, şi am prins o sclipire a unuia dintre „cei mai nepromiţători” studenţi preluând comanda acestei reforme în comportament.
Trebuie să vă împărtăşesc ceva despre acest tânăr. Era un student mutat disciplinar, în vârstă de 17 ani. Tatăl lui se afla în închisoare, iar mama murise când el avea doar opt ani. Bunica sa, care l-a iubit şi a avut grijă de el după decesul mamei, a murit şi ea când el avea 15 ani. Acum locuia cu sora lui de 22 de ani. Se afla în arest la domiciliu şi fusese conducătorul unei bande.
Trecând din nou prin cantină, n-am putut rata ocazia să nu-i dau o „lecţie” acestui student, dar, în loc de asta, el m-a învăţat pe mine o lecţie. „Tinere, îţi mulţumesc că i-ai rugat pe colegii tăi să ia loc şi că eşti un exemplu pentru ei.”
„Am făcut ce trebuia să fac. Aţi fost foarte buni cu mine. Ştiu că la început, când am venit, mulţi au crezut că n-o să reuşesc. Şi dumneavoastră ştiţi cum am crescut. Nu am nicio persoană matură în viaţă care să se asigure că fac ceea ce trebuie. Şi am fost tare supărat pe asta, pentru că n-am nicio vină că trăiesc această viaţă. Dar toţi profesorii mei m-au ajutat şi mi-au spus că pot mult mai mult de-atât. Acest lucru parcă m-a lovit în cap. În loc să fiu supărat pentru ce nu am, ar trebui să fiu bucuros că am găsit o mulţime de persoane mai în vârstă aici la şcoală care se ocupă de mine, chiar şi paznicii! Aşa că m-am hotărât să vă fac să fiţi mândri de mine.”
L-am îmbrăţişat strâns, i-am spus că eram deja mândră de el, apoi m-am retras în birou, plângând. Astăzi, educatorii sunt înlocuitorii părinţilor. Ei sunt îndrumători, bone, fraţi şi surori mai mari, unchi şi mătuşi – şi profesori. De cele mai multe ori, lista cu sarcinile profesorilor pare că nu se mai sfârşeşte. Dar în fiecare zi, ei se trezesc, se pregătesc, merg la lucru şi intră la ore, unde pot avea un impact pozitiv asupra copiilor şi adolescenţilor. Nu există nicio altă profesie care să poată fi pusă alături de importanţa şi valoarea slujbei de educator. Aşa că, dacă citeşti acum acest devoţional, ia-ţi timp şi mulţumeşte-i unui profesor.
CHERYOL MITCHELL
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
