Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

(Galateni 3:28)

Nepoţica mea Kayla şi cu mine nu suntem rude de sânge. Proaspăt căsă­torită, am întâlnit-o pe Kayla, care avea doi anişori atunci când ne-am mu­tat la o altă biserică. În scurt timp, am devenit prietena mamei ei şi mătuşa Kaylei. Mai târziu, când am fost şi eu binecuvântată cu copii, mama Kaylei a devenit mătuşa lor.

Nimic în relaţia noastră nu arată faptul că nu suntem rude de sânge. Eu m-am născut în Haiti, iar ea în America, dar aceasta nu pare să facă vreo diferenţă. Când Kayla era mai mică, a ales să studieze ţara mea natală în cadrul unei lucrări de la şcoală. În liceu a învăţat limba franceză, care a însemnat un alt pod de legătură între noi. Ca adolescentă, era preocupată să nu mă dezamăgească şi-mi căuta adesea compania. Astăzi, ea este la colegiu, iar eu sunt mătuşa pe care Kayla o sună ca să se roage pentru ea la şcoală sau să o întrebe despre ultimul fel de mâncare cu specific haitian pe care ar vrea să-l încerce.

Dragostea şi ataşamentul dintre noi au şters orice diferenţă. Suntem o familie.
La fel este şi atunci când oamenii lui Dumnezeu se adună împreună, formând împărăţia Lui aici, pe pământ. Familia lui Dumnezeu are membri din toate părţile lumii. Limba diferită, culoarea pielii sau cultura ar trebui să dea mărturie doar despre cât de creativ este El – şi nimic altceva. Dum­nezeu ne-a adus împreună ca să-L slujim şi ca să-i invităm şi pe alţii să ni se alăture. Cum va răspunde lumea la invitaţia noastră dacă suntem risipiţi datorită diferenţelor dintre noi?
În Împărăţia lui Dumnezeu nu va mai exista bogat sau sărac, educat sau ignorant, mare sau mic. Suntem toţi copii ai Celui Preaînalt, prin Fiul Său, înţelegând că am fost făcuţi în stare să lucrăm unul cu altul, pentru a-i pre­găti pe cei din jur pentru Împărăţia de sus. ,,Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în tot” (Coloseni 3:11).
Nu contează cât de diferiţi suntem, Dumnezeu vrea ca toţi să avem ace­eaşi inimă. O inimă care-i iubeşte pe ceilalţi, care le slujeşte nevoilor şi le împărtăşeşte speranţa în Isus Hristos.
Formarea unei familii a lui Dumnezeu, iubitoare de pace, începe cu fieca­re dintre noi în mod personal, având o inimă iubitoare faţă de cei din jur. Iar dragostea aceasta vine de la Dumnezeu, printr-o inimă conectată la inima Lui. Îmi doresc ca, în decursul vieţii mele, să am inima conectată la inima lui Dumnezeu.

ROSE JOSEPH THOMAS

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO