Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.

(Psalmii 23:4)

„Să trec la subiect, doamnă Smith. Tomografia computerizată arată că există un hematom subdural la nivelul creierului dumneavoastră şi aveţi nevoie urgentă de o craniotomie pentru a drena sângele din acea zonă.”

Ăăă su… ce? O cran… cum? Nu m-am mai putut concentra la ce a spus după aceea.
„Am făcut toate aranjamentele ca să fiţi transportată în capitală, unde un neurochirurg vă aşteaptă pentru operaţie. Am rezervat o cameră la Doctor’s Hospital şi am anunţat compania dumneavoastră de asigurare că veţi avea această operaţie.”
Doamne, nu, nu se poate! Era o simplă durere de cap care nu-mi mai trecea. Şi acum – operaţie pe creier!

Nu am pregătire în domeniul medical, dar ştiam destul de multe cât să-mi dau seama că ceva grav avusese loc în corpul meu, iar eu nu puteam face nimic. Citisem îndeajuns de mult ca să recunosc termeni ca „hematom subdural” şi „craniotomie”, dar nu m-am gândit niciodată că voi avea de-a face cu ele personal. Îţi mulţumesc, Doamne, că soţul meu este aici, pentru că eu deja nu mai gândesc limpede.

Următoarea jumătate de oră a fost un adevărat du-te-vino printre făcu­tul bagajelor şi asigurarea documentelor de călătorie. Cele 35 de minute cu avionul până în capitală mi-au dat timpul necesar să respir adânc şi să mă obişnuiesc cu ideea. Cu mâna mea în mâna soţului, am închis ochii şi am început să mă rog în tăcere. Nu-mi aduc aminte cuvintele, dar, în esenţă, rugăciunea mea a fost: „Doamne, totul se întâmplă prea repede. Simt că nu mai sunt stăpână pe situaţie şi am nevoie să-mi arăţi că Tu deţii controlul.” Imediat am simţit o senzaţie de calm şi pace învăluindu-mă, pe care doar Dumnezeu o putea aduce. De obicei, în cazuri de urgenţă, intru foarte uşor în panică şi devin agitată. Dar, stând în acel avion, mi-a venit în minte un verset preferat: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cere­rile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţu­miri” (Filipeni 4:6).

Când am ajuns la spital, totul era pregătit ca să intru în operaţie. Dum­nezeu m-a eliberat de teama de a fi anesteziată şi mi-a dat asigurarea că va deţine tot timpul controlul. Trei ore mai târziu, m-am trezit privind chipu­rile minunate ale soţului, fratelui şi surorii mele.
„Doamne, Tu eşti cu adevărat un Dumnezeu extraordinar, iar făgăduin­ţele Tale sunt sigure!”

LYNN C. SMITH

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO