Slujitorul bolnav

 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!

(Filipeni 4:4)

Doamne, m-am plâns eu, cum pot să Te slujesc având aceste dizabilităţi?

Senzaţiile de furnicare pe tot corpul semnalau cea mai mare schimbare căreia trebuia să-i fac faţă vreodată. În doar câteva luni, am ajuns de la a sluji ca editor într-o universitate creştină la a fi imobilizată acasă, pradă unei dureri imprevizibile.
Într-o zi, din cauza durerii, nu puteam face altceva decât să merg pe jos. Să stau în capul oaselor mă durea, să stau întinsă, şi mai rău, iar în picioare, nici atât. Aşa că am pornit la pas pe strada noastră cu sens unic, înainte şi înapoi. Apoi, fiindcă încă simţeam nevoia să mă mai plimb, mi-am lăsat copiii să mă poarte în nişte zone din vecinătate unde nu ne mai aven­turaserăm niciodată pe jos. Şi acolo am dat peste o curte unde proprietarii scoseseră la vânzare obiecte personale la mâna a doua. Fericită să dau un scop hoinărelii mele fără ţintă, m-am plimbat puţin printre tarabe şi repede am ochit câteva lucruri pe care trebuia să le am.
Mi-am sunat soţul, rugându-l să-mi aducă geanta, apoi atenţia mi-a fost atrasă de femeile care vindeau acolo, pe veranda din faţa casei.

Primul lucru pe care l-am observat la ele a fost faptul că arătau foarte fericite. Zâmbetele lor prieteneşti reuşiseră deja să aducă un colţ de lumină în ziua mea atât de întunecată la început. De-abia am intrat în vorbă cu ele, şi imediat discuţia s-a îndreptat spre Dumnezeu, iar ele pur şi simplu au izbucnit în cuvinte de dragoste la adresa Creatorului lor. Niciodată nu mai auzisem pe cineva să vorbească atât de uşor şi într-o manieră aşa de naturală despre dragostea lui Dumnezeu.

De-abia atunci am observat cât de bolnave erau aceste femei. Multe pro­bleme de sănătate se abătuseră asupra lor. Erau prea bolnave ca să poată merge la biserică, dar acest lucru nu conta; ele puteau avea o întâlnire de la­udă împreună cu mine, o străină, chiar acolo, pe veranda din faţa casei lor.

Soţul meu a venit ca să plătească bunurile şi să mă ia acasă, dar femeile au insistat să ne ofere câteva dintre cărtile lor creştine preferate.

În acea zi am părăsit curtea cu vânzare de bunuri având ceva mult mai preţios decât orice aş fi putut găsi pe tarabe. Am plecat cu o înţelegere mai clară a misiunii pe care o aveam de făcut. Toată viaţa mea aşteptasem ca Dumnezeu să mă folosească pentru a face nişte lucruri mari, în timp ce mer­geam mai departe, având ochii închişi la micile oportunităţi pe care El mi le scotea în cale. Dar atunci, ochii mi s-au deschis. Asemenea acelor femei, mi-am dat seama că Îl puteam sluji pe Dumnezeu în timp de boală la fel ca atunci când eram sănătoasă.

LORIFUTCHER

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO