Plapuma
Învăţătură peste învăţătură…, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.
(Isaia 28:10)
Fiind copil, îmi plăcea să-mi privesc bunicile cum făceau plăpumi. Folosind rămăşiţe de material din diferite surse, cu degetarul, acul, aţa şi foar fecele alături, ele tăiau şi coseau bucăţile de material laolaltă. Când faţa de deasupra a plăpumii era destul de mare, atât cât puteau ele să lucreze cu ea, îi ataşau o căptuşeală din bumbac, iar pe margini, o panglică. Aceasta făcea ca plapuma să fie mai călduroasă şi mai atractivă. Când, într-un final, era gata, aveau în mâini o capodoperă unicat. Apoi se apucau de o altă plapumă din şi mai multe bucăţi de material.
Fiind într-o perioadă de convalescenţă, s-a întâmplat că am dat peste un program TV care arăta cum să faci plăpumi. Am rămas uimită de acest meşteşug când am văzut cum îl pot face şi acasă, la maşina de cusut. Atunci a fost momentul deciziei: Şi eu pot să fac asta. Pentru început, am fost la câteva magazine cu materiale şi am cumpărat ce aveam nevoie. În sfârşit, a sosit şi ziua când să încep. Am tăiat materialul în bucăţi mici şi am început să le cos laolaltă, aşa cum văzusem că se face. Acel program TV mi-a stârnit aşa de mult interesul încât am petrecut ore întregi la maşină, cosând bucăţile împreună până când aveam o plapumă de mărimea unei păturele. Mai târziu, am făcut una de mărimea unui pat king. Am învăţat cum să adaug vatelina, să ataşez căptuşeala şi panglica pe margini şi au ieşit unele foarte frumoase, unicate, pe care le-am oferit în dar celor dragi.
Vieţile noastre se aseamănă cu o plapumă mare. Şi asta nu e rodul unei întâmplări. Îmbinarea laolaltă a componentelor vieţii noastre a fost plănuită înainte de a fi concepuţi. Trăsăturile moştenite, cultura de care aparţinem şi educaţia, toate au fost luate în considerare. Am învăţat continuu, puţin aici, puţin acolo, nu totdeodată. Acesta face frumosul din aducerea noastră laolaltă: fiecare este diferit, totuşi suntem toţi creionaţi de mâini divine. Darurile şi talentele noastre cresc pe măsură ce le folosim. Dar când nu le punem la lucru, aceste daruri vor dispărea. Atunci când le punem la schimbător, şi noi, şi ceilalţi vom experimenta o creştere în toate domeniile. De curând, în timp ce ajutam la o clasă de gătit, am rămas uimită cum doar câţiva oameni, provenind din medii diferite, au contribuit „puţin aici, puţin acolo” la ceea ce a însemnat programul în ansamblu – exact ca în cazul unei plăpumi. Contribuţia unică a fiecăruia a asigurat succesul programului – din nou, asemenea unei plăpumi de diferite culori, modele şi forme.
Noi trebuie să căutăm întotdeauna să învăţăm lucruri noi, pentru că, atunci când nu mai învăţăm, încetăm să mai trăim.
BETTY GLOVER PERRY
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
