De ce, Doamne?
Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.
(Proverbele 19:21)
Cu ani în urmă, când am frecventat nişte cursuri de jurnalism, unul dintre primele lucruri pe care le-am învăţat au fost cuvintele interogative: cine, ce, când, unde şi de ce. Cel din urmă mi-a stârnit întotdeauna interesul, pentru că îmi place să ştiu motivul care se află în spatele lucrurilor.
Dumnezeu ne-a creat cu o minte care să-şi pună întrebări, dar El nu ne-a dat întotdeauna şi răspunsurile. În fiecare zi aflăm despre tragedii care se întâmplă. Chiar în viaţa noastră personală se întâmplă unele lucruri şi spunem: „De ce, Doamne? Sunt un om bun, mă lupt să duc o viaţă curată. De ce ai lăsat să mi se întâmple aşa ceva?”
De ce? Why? Por que? Perche? Warum? Hoekom? Perse? Hvorfor? Bakit?
Af hverju? În oricare limbă, strigătul este acelaşi: De ce?
Oare de câte ori, de la creaţie încoace, a auzit Dumnezeu acest strigăt:
„De ce se întâmplă asta? Tu eşti un Dumnezeu iubitor, cum ai putut să îngădui lucrul acesta? Nu merit asta, Doamne! Unde eşti?”
Ne este greu să vedem ceea ce vede Dumnezeu. El are o vedere infinit mai bună şi privirea Lui pătrunde mult dincolo de linia orizontului, în timp ce noi putem vedea doar ceea ce se află în imediata noastră apropiere. Şi, dând ochii peste cap a frustrare, refuzăm mângâierea Lui.
La capătul drumului, Dumnezeu are întotdeauna doar o singură țintă - gloria Fiului Său, Isus. El Îl vrea înălţat mai presus de orice. Noi vrem răspunsuri imediate, dar Dumnezeu Îşi doreşte ca noi să avem o viaţă întreagă de fericire şi ne iubeşte prea mult ca să ne îngăduie plăceri temporare sau o fericire de moment. El este preocupat în mod constant de binele veşnic al sufletelor noastre. Ceea ce de obicei nu înţelegem noi este că, atunci când inimile noastre Îi vor aduce, în sfârşit, slavă lui Isus, vom avea sufletele pline de o pace şi bucurie de negrăit, deoarece noi pentru asta am fost creaţi – să-I aducem glorie lui Isus. Scopul creării noastre nu a fost acela de a ne urma propriul drum sau de a trăi aşa cum dorim noi. Am fost creaţi să-I aducem închinare lui Dumnezeu şi să avem încredere în calea pe care o alege El.
Atunci când vom fi la Dumnezeu, vom înţelege toate lucrurile, pentru că-L vom privi faţă-n faţă. Pavel ne spune că „vedem ca într-o oglindă” (1 Corinteni 13:12). Noi ştim doar în parte. Dar Isus cuprinde totul cu privirea. El ştie tot, de la început până la sfârşit. Putem avea încredere în El că lucrează spre binele nostru. Şi vom trăi cu adevărat „fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Este promisiunea Lui!
FAUNA RANKIN DEAN
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
