miercuri, 8 octombrie 2014
8

Inversul credinţei

 

Studiul II – Trimestrul IV

Miercuri , 8 octombrie 2014

 

 

5. Citeşte Iacov 1:6-8. Care este ideea principală transmisă aici?

Iacov 1

6. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8. căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Cuvântul pentru „a se îndoi” înseamnă „a oscila între două păreri” şi a fi nehotărât. Un bun exemplu în acest sens este incidentul de la Cades-Barnea. Israeliţii aveau două opţiuni: fie să meargă înainte prin credinţă, fie să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Din păcate, ei au ales a doua variantă şi au vrut să se întoarcă în Egipt. Însă, în clipa în care Dumnezeu a intervenit şi i-a înştiinţat prin Moise că vor muri cu toţii în pustie, au schimbat imediat macazul şi „au crezut”. Ei au spus : „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit” (Numeri 14:40).

„Ei păreau a avea acum dorinţa sinceră de a se pocăi pentru purtarea lor păcătoasă, dar ei erau mai degrabă îndureraţi din cauza consecinţei căii lor rele decât din cauza conştientizării lipsei lor de recunoştinţă şi de ascultare. Când au aflat că Domnul nu avea de gând să-Și schimbe hotărârea, s-au încăpăţânat iar şi au declarat că nu aveau de gând să se întoarcă în pustie. Când le-a poruncit să se întoarcă din ţara duşmanilor lor, Dumnezeu a verificat aparenta lor supunere şi a dovedit că ea nu era reală.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 391

6. Citeşte Luca 17:5,6. Ce ne spune Domnul Isus aici despre credinţă?

Luca 17

5. Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!”
6. Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta.

Când I-au cerut să le mărească credinţa, Domnul Isus le-a spus că le era mai mult decât suficientă o credinţă cât un grăunte de muştar. Ceea ce contează este să avem o credinţă vie, în continuă creştere. Noi putem avea o astfel de credinţă pe măsură ce continuăm să o exersăm, prinzându-ne de Dumnezeu şi bizuindu-ne pe El în orice situaţie.

Dar uneori ne împotmolim în îndoială. Lumea ne copleşeşte cu scepticismul ei. Nimeni nu este imun la atacurile ei. Singurul mod de a ieşi din impas este să ne rugăm, să ne aducem aminte cum ne-a condus Dumnezeu în trecut şi să ne punem încrederea în El pentru viitor.

Ce motive ai să te încrezi în Dumnezeu şi în făgăduinţele Lui şi să trăieşti prin credinţă? Repetă-le, meditează la ele şi credinţa ta va creşte în mod sigur!

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Habacuc 1

 
1. Prorocia descoperită prorocului Habacuc.
2. Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?
3. Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.
4. De aceea Legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. –
5. Aruncaţi-vă ochii printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva!
6. Iată, voi ridica pe haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui.
7. El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui.
8. Caii lui sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.
9. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strânge prinşi de război ca nisipul.
10. Îşi bate joc de împăraţi, şi voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădeşte pământ şi le ia.
11. Apoi aprinderea i se îndoaie, întrece măsura, şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!
12. Doamne, nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
13. Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?
14. Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarei care n-are stăpân?
15. El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură şi se înveseleşte.
16. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său; căci lor le datorează partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!
17. Pentru aceasta îşi va goli el întruna mreaja şi va înjunghia fără milă pe neamuri?
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO