Credinţa care rezistă
Studiul II – Trimestrul IV
Duminică , 5 octombrie 2014
1. Ce atitudine au Iacov şi Petru faţă de încercări? Cum ar trebui să ne raportăm la această învăţătură biblică? Iacov 1:2,3; 1 Petru 1:6,7; 4:12,13.
Iacov 1
2. Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3. ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.1 Petru 1
6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, 7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,1 Petru 4
12. Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; 13. dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui.Nimănui nu-i place suferinţa. Toţi o evităm din instinct. Cuvântul grecesc întrebuinţat în versetul 3 pentru „încercarea” credinţei este dokimion şi se referă la verificarea autenticităţii unui lucru. Petru aseamănă punerea la probă a credinţei cu purificarea aurului prin foc. Deşi procesul acesta nu este plăcut, Dumnezeu urmăreşte un rezultat bun. Încercările nu ar trebui să ne descurajeze, căci, dacă rămânem credincioşi, vom ieşi curaţi „ca aurul” (Iov 23:10; Proverbele 17:3).
Iov 23
10. Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.Proverbe 17
3. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –Domnul Isus ne-a îndemnat să ne bucurăm în încercări, în special în cele care vizează credinţa: „Pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:12). Un al doilea motiv este acela că încercările ne ajută să înţelegem mai bine suferinţa suportată de El pentru noi, ne fac părtaşi la „patimile lui Hristos” (1 Petru 4:13).
Aşadar, trebuie să privim dincolo de fiecare încercare, la rezultatul final urmărit de Dumnezeu prin ea. Avem nevoie să credem în Tatăl nostru iubitor, să ne bizuim pe înţelepciunea Sa şi să acţionăm pe baza Cuvântului Său. Putem să-I încredinţăm viitorul nostru fără teamă (Romani 8:28). Numai prin credinţă, numai prin cunoaşterea personală a iubirii Sale şi trăind prin credinţă în lumina acestei iubiri, ne putem bucura când trecem prin încercări.
În Iacov 1:3, scopul ultim al încercării credinţei este „răbdarea”, în greceşte hypomonē. Cuvântul acesta mai poate fi tradus şi cu „rezistenţă” sau „perseverenţă” şi se referă la un lucru care rămâne după ce toate celelalte au pierit. El transmite ideea de încredere calmă în asigurarea eliberării finale pe care ne-o va oferi Dumnezeu (Luca 21:19).
Luca 21
19. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.Una este să rămâi credincios în încercări (să nu îţi pierzi credinţa, să te prinzi de Domnul chiar şi în perioadele cele mai grele) şi cu totul alta este să priveşti încercările ca pe o „mare bucurie”. Nu este o exagerare? Uneori ne este greu să rămânem credincioşi, dar să ne mai și bucurăm! Totuşi acesta este îndemnul. Cum ne putem forma obiceiul de a ne bucura, chiar dacă simţămintele ne trag în cealaltă direcţie?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Naum 1
