Dumnezeu și legământul
Pentru toate acestea, noi am încheiat un legământ, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el. Neemia 9:38 Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must şi de untdelemn; acolo sunt uneltele Sfântului Locaş şi acolo stau preoţii care fac slujba, uşierii şi cântăreţii. Astfel ne-am hotărât să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru. Neemia 10:39
La ce se referă Biblia când vorbește despre „legământ”? Explicat simplu, acest legământ biblic este prevederea legală a unei relații între Dumnezeu și poporul Său. Dumnezeu este Cel care spune: „Voi sunteți poporul Meu, iar Eu sunt Dumnezeul vostru.” Și alte popoare din lumea antică foloseau legăminte scrise, adesea între conducători și vasalii lor.
Aceste legăminte au fost create spre binele ambelor părți. Conducătorul promitea să aibă grijă de popor, iar poporul, să plătească un bir. Dar legământul cu Dumnezeu era diferit. Dumnezeu nu câștiga nimic de pe urma lui, și totuși făgăduise să fie credincios, chiar dacă poporul nu era. Binecuvântările și blestemele atașate acestui legământ îi ajutau pe israeliți să își dea seama că, atunci când se întâmplau lucruri rele, aceasta era dovada că încălcaseră legământul.
În această săptămână vom studia legământul pe care israeliții l-au reînnoit cu Dumnezeu (Neemia 10) și vom prezenta și câteva informații generale despre istoria și importanța încheierii unui legământ în Biblie.
Studiu la rând: 2 Cronici 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, Evanghelizare, subcapitolul „Administrarea financiară a campaniilor de evanghelizare”
- Cu ce fel de armament și-a dotat Ozia armata?
- Despre care împărat al lui Iuda s-a scris că „a prădat Casa Domnului”?
- De unde erau cei care s-au smerit și au venit la Ierusalim, în timp ce alții râdeau și își băteau joc de alergători?
- Cine avea grija darurilor de mâncare, a zeciuielii și a lucrurilor sfinte?
- De către cine trebuie administrate treburile financiare ale lucrării?
