Promisiuni

4. Care sunt cele patru lucruri pe care israeliții le-au promis ca parte a legământului reînnoit?

Neemia 10:30-39
30. Am făgăduit să nu dăm pe fetele noastre după popoarele ţării şi să nu luăm pe fetele lor de neveste pentru fiii noştri;
31. să nu cumpărăm nimic în ziua Sabatului şi în zilele de sărbătoare de la popoarele ţării, care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat, şi să lăsăm nelucrat pământul în anul al şaptelea, şi să nu cerem plata niciunei datorii.
32. Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru,
33. pentru pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mâncare necurmat, pentru arderea de tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă şi din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispăşire pentru Israel şi pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.
34. Am tras la sorţi, preoţi, leviţi şi popor, pentru lemnele care trebuiau aduse pe fiecare an ca dar la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la vremuri hotărâte, ca să fie ars pe altarul Domnului Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege.
35. Am hotărât să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâi roade ale pământului nostru şi cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor;
36. să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoţilor care fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuţi ai fiilor noştri şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întâii născuţi ai vacilor şi oilor noastre;
37. să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală şi darurile noastre de mâncare, din roadele tuturor pomilor, din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pământul nostru leviţilor, care trebuie s-o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pământurile pe care le lucrăm.
38. Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu leviţii când vor ridica zeciuiala; şi leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.
39. Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must şi de untdelemn; acolo sunt uneltele Sfântului Locaş şi acolo stau preoţii care fac slujba, uşierii şi cântăreţii. Astfel ne-am hotărât să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.

Poporul a făcut următoarele promisiuni: 1. Fără căsătorii mixte (să nu îşi dea copiii în căsătorie după cineva care i-ar fi putut duce în idolatrie); 2. Să păzească Sabatul (fără să fie distrași de tranzacții şi afaceri); 3. Anularea datoriilor și respectarea Anului Sabatic pentru a purta de grijă săracilor și a le reda libertatea; 4. Susținere financiară pentru templu, serviciile și slujitorii de la templu prin aducerea primelor roade, a întâilor născuți și a zecimii, asigurând astfel continuitatea adevăratei închinări.

Primele trei promisiuni aveau de-a face cu relațiile între ei (căsătoria și anularea datoriilor) și cu Dumnezeu (Sabatul), dar ultima (Neemia 10:32-39) avea de-a face cu rânduielile legate de templu.

Poporul trebuia să arate în acest fel că era cu totul dedicat acestui legământ și de aceea trebuiau introduse modalități practice de a crea o relație cu Dumnezeu și cu semenii. Deși nu au păzit întotdeauna legământul la literă, ei au înțeles că obiceiurile și practicile bune le influențau viitorul. Dacă doreau să se întoarcă pe calea cea bună, israeliţii trebuiau să stabilească practici și obiceiuri care să-i ajute să ajungă aşa cum dorea Domnul, iar păzirea Sabatului şi grija pentru templu erau semnificative în acest sens.

Din nefericire, nu toți s-au ținut de promisiuni, lucru demonstrat în ultimele capitole din Neemia. Cu ajutorul lui Dumnezeu și având privirea ațintită spre El, noi ne putem forma obiceiuri bune și putem rămâne pe calea cea bună.

„Printr-o bună folosire a voinței, în viața omului se poate produce o schimbare totală. Dacă-ți supui voința lui Hristos, atunci te aliezi cu Puterea care este mai presus de toate domniile și stăpânirile. Atunci vei primi putere de sus ca să rămâi statornic și astfel, printr-o continuă predare de sine lui Dumnezeu, vei fi făcut în stare să trăiești viața nouă, viața de credință.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 48

Ai experimentat ce scrie aici? Ce te reține?