În Iconia

La instigarea conducătorilor iudei din Antiohia Pisidiei, autorităţile locale i-au incitat pe oameni împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au alungat din cetate (Faptele 13:50). Cu toate acestea, ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt (vers. 52). Misionarii s-au îndreptat apoi către cetatea Iconia.

4. Care au fost roadele lucrării lui Pavel şi Barnaba în Iconia?

Faptele 14:1-7
1. În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel, că o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut.
2. Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.
3. Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.
4. Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii.
5. Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.
6. Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur.
7. Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

În Iconia, Pavel şi Barnaba şi-au păstrat obiceiul de a se adresa mai întâi evreilor şi apoi străinilor. Motivul pentru care le acordau prioritate evreilor se găseşte în predica lui Pavel din Antiohia (Faptele 13:16-41): alegerea lui Israel ca popor, cu tot ce decurgea de aici (Romani 3:2; 9:4,5), şi împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu de a trimite un Mântuitor din spiţa lui David. Chiar dacă mulţi iudei respingeau Evanghelia, Pavel nu şi-a pierdut niciodată speranţa că iudeii se vor converti în număr mare.

În Romani, capitolele 9–11, Pavel afirmă că „nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel” şi că, dacă unii iudei cred totuşi, cred doar datorită îndurării lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Şi-a respins poporul, dar „în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har” (Romani 11:5). Pavel a continuat să le propovăduiască Evanghelia celor de alt neam, deşi era convins că, în curând, mai mulţi iudei aveau să vină la credinţa în Isus.

„Argumentul lui Pavel din Romani 9–11 ne oferă o explicaţie în plus pentru strategia misionară urmată de el în relatarea din Faptele apostolilor şi îi arată fiecărei generaţii de creştini de ce este important din punct de vedere teologic să le dea mărturie evreilor necreştini.” – David G. Peterson, The Acts of the Apostles, 2009, p. 401

Situaţia nu diferea foarte mult de cea din Antiohia. Reacţia iniţială a iudeilor şi a neamurilor faţă de Evanghelia lui Pavel a fost foarte pozitivă, însă şi de data aceasta iudeii care nu au crezut, posibil liderii comunităţii iudaice locale, au stârnit neamurile şi le-au otrăvit mintea împotriva misionarilor, provocând dezbinare în cetate. Opozanţii şi-au făcut planuri ca să-i atace şi să-i omoare, dar Pavel şi Barnaba, dându-şi seama de acest lucru, au decis să plece şi să lucreze în altă parte.

Evreii au nevoie să audă Evanghelia, dar în primul rând să o vadă exemplificată în viaţa acelora care mărturisesc Numele lui Isus. Dacă ai cunoştinţe printre evrei, ce fel de mărturie le dai?