În Listra şi Derbe

Pavel şi Barnaba s-au oprit apoi în Listra, un sătuc situat la circa treizeci de kilometri sud-est de Iconia. Deşi au rămas acolo ceva timp (Faptele 14:6,7,15), Luca relatează un singur eveniment şi urmările lui: vindecarea unui olog din naştere, probabil cerşetor.

5. Ce ne spune reacţia localnicilor despre starea lor?

Faptele 14:5-19
5. Neamurile şi iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, ca să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.
6. Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur.
7. Şi au propovăduit Evanghelia acolo.
8. În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.
9. El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
10. a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble.
11. La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.”
12. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia Cuvântul.
13. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14. Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat:
15. „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele.
16. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor,
17. măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”
18. Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
19. Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte iudei care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.

Noroadele au fost atât de impresionate de această minune, încât au crezut că Pavel şi Barnaba erau zei – Barnaba ar fi fost Zeus, zeul suprem din panteonul grecesc (la romani, Jupiter), iar Pavel ar fi fost Hermes, mâna dreaptă şi solul lui Zeus (la romani, Mercur) – şi au vrut să le aducă jertfe.

Poetul latin Ovidiu (43 î.Hr. –17/18 d.Hr.) consemnase înainte de acest eveniment o legendă potrivit căreia aceşti doi zei deghizaţi în oameni ar fi coborât cândva prin locurile acelea („dealurile Frigiei”) în căutarea unui loc de odihnă. Conform legendei, un cuplu sărac şi în vârstă i-a tratat cu bunătate şi ospitalitate; restul locuitorilor s-au purtat cu indiferenţă. În final, zeii au transformat casa celor doi bătrâni într-un palat, i-au transformat pe cei doi în preoţi şi au distrus complet oraşul. (Vezi Metamorphoses, pp. 611–724.)

Dacă în zona aceea circula o astfel de poveste, nu ne miră deloc reacţia localnicilor la minunea săvârşită de Pavel. Aşa se explică de ce gândul lor s-a dus la aceşti doi zei şi nu la Asclepios, zeul vindecării. Pavel şi Barnaba au reuşit să-i convingă pe localnici să înceteze acea ceremonie păgână, prin care voiau să li se închine lor ca unor zei. Totuşi, în cele din urmă, câţiva opozanţi din Antiohia şi din Iconia i-au întors pe oameni împotriva lor, iar Pavel a fost împroşcat cu pietre şi scos din cetate ca mort.

6. Cu ce cetate şi-au încheiat Pavel şi Barnaba călătoria misionară? Ce au făcut pe drumul de întoarcere?

Faptele 14:20-26
20. Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
21. După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,
22. întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
23. Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.
24. Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,
25. au vestit Cuvântul în Perga şi s-au coborât la Atalia.
26. De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o săvârşiseră

Pavel a spus: „În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Faptele 14:22). Ce a vrut el să spună aici? Ai avut şi tu astfel de necazuri? Cum te poţi deprinde să creşti în credinţăprin necazurile prin care treci?