Vaca roşie
Aducerea ca jertfă a unei vaci roşii, care să nu fi fost pusă niciodată la jug, este cel mai ciudat ritual din toate serviciile care aveau loc în Sanctuarul lui Israel.
7. Ce lecţii putem învăţa de aici? Numeri 19
Vaca adusă ca jertfă trebuia să fie roşie, un simbol al sângelui lui Hristos, cu siguranţă. Trebuia să fie fără cusur şi să nu fi fost pusă niciodată la jug – un alt simbol al lui Hristos, jertfa fără pată, adusă de bunăvoie pentru a îndeplini lucrarea de ispăşire. El nu a purtat niciun jug, fiindcă era independent de orice lege şi deasupra ei.
Vaca roşie pentru jertfă era dusă şi junghiată în afara taberei. La fel, Hristos a suferit dincolo de porţile Ierusalimului (Evr. 13,12), întrucât Golgota se afla în afara zidurilor cetăţii. Aceasta trebuia să arate că El nu a murit numai pentru evrei, ci pentru toată omenirea (Rom. 5,12-20). El declară înaintea lumii căzute că a venit ca să fie Răscumpărătorul ei şi îi îndeamnă pe oameni să primească mântuirea pe care le-o oferă.
După junghierea vacii roşii, preotul, îmbrăcat în haine albe curate, lua cu degetul din sângele care curgea din trupul vacii şi stropea cu el Cortul întâlnirii de şapte ori. Tot la fel, Hristos, în neprihănirea Sa fără pată, după ce Şi-a vărsat sângele preţios, a intrat în Sanctuarul ceresc ca să slujească în favoarea păcătosului. Acolo, sângele Său face împăcare între Dumnezeu şi omenire (vezi Evr. 10,21-23).
Trupul vacii era ars complet, lucru care însemna că este o jertfă completă şi cuprinzătoare. După aceea, cenuşa era strânsă de „un om curat” şi era dusă într-un loc curat din afara taberei. Când avea loc ceremonialul de curăţire, cenuşa era pusă într-un vas şi se turna peste ea apă de izvor. Persoana aceea curată lua isop, îl muia în apă şi apoi stropea atât cortul în care murise cineva, oamenii care locuiau acolo cât şi obiectele din cort. Ceremonialul acesta de curăţire era repetat de câteva ori pentru a fi complet şi avea rol de curăţire de păcat.
Apa de curăţire, cu care erau stropiţi cei necuraţi, simboliza sângele lui Hristos care a fost vărsat ca să ne cureţe de necurăţiile sufletului. Stropirea repetată ne arată desăvârşirea lucrării care trebuie îndeplinită pentru păcătosul pocăit. El trebuie să consacre tot ce are. Sufletul lui trebuie spălat şi curăţit, dar, totodată, el trebuie să caute curăţia şi sfinţenia în toate aspectele existenţei lui.
Analizează-ţi viaţa. Ce lucruri trebuie supuse procesului de curăţire? La care din ele nu vrei să renunţi şi din ce motiv?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
