Cuvântul proorociei făcut și mai tare
5. Citește 2 Petru 1:19-21. La ce prorocii se referă Petru aici? Cum să înţelegem afirmația: „Căci nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură”?
2 Petru 1:19-21
19. Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
20. Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.
21. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.
Creștinismul nu se întemeiază pe basme meșteșugit alcătuite, spune Petru (2 Petru 1:16), apoi arată că el este fundamentat pe două dovezi: prima, martorii oculari, iar a doua, profețiile biblice (vers. 19-21), o idee amintită și în prima epistolă (1 Petru 1:10-12).
El afirmă în continuare că „nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură” (vers. 20). Prin aceasta nu ne interzice să studiem personal Scriptura, fiindcă în versetul 13 ne îndeamnă să ne încingem coapsele minții, iar în versetul 10, îi apreciază pe prorocii din vechime pentru că au cercetat cu stăruință profețiile primite.
Atunci ce vrea să spună? Creștinii din perioada Noului Testament au „crescut” împreună și au studiat împreună. Ei alcătuiau împreună un singur trup (1 Corinteni 12:12-14). Petru avertizează aici cu privire la acel tip de studiu în care cineva respinge orice explicație din partea comunității credincioșilor. Prin interacțiunea cu ceilalți, putem crește împreună. Duhul lucrează cu comunitatea și cu indivizii care o formează. Interpretările pot fi împărtășite, perfecționate și aprofundate. Însă cel care acționează de unul singur, refuzând aportul altora, va ajunge foarte probabil la interpretări greșite, în special când vine vorba de profeții.
În versetele care urmează, găsim motivul pentru care Petru face această observație: între creștinii cărora le scrie, se află proroci mincinoși și învățători mincinoși (2 Petru 2:1). El îi încurajează să-și supună interpretările călăuzirii bisericii, ca întreg.
Câţi n-au căzut în fanatism și erezii, fiindcă n-au ținut cont de comunitatea credincioșilor condusă de Duhul Sfânt! Pericolul acesta ne pândește și astăzi.
De ce este important să fim deschiși față de sfaturile și îndemnurile date de biserică în ansamblu? În același timp, care sunt limitele până la care ar trebui să ne supunem altora?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
