Legământul de la Sinai

Ce prevedea legământul încheiat de Domnul cu Israel, pe Sinai?

Exodul 24:1-8
1. Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu, şi şaptezeci de bătrâni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa la pământ.
2. Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.”
3. Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.”
4. Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
5. A trimis pe nişte tineri dintre copiii lui Israel să aducă Domnului arderi de tot şi să înjunghie tauri ca jertfe de mulţumire.
6. Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar.
7. A luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.”
8. Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.”

Ellen G. White scria: „Favoarea lui Dumnezeu faţă de israeliţi fusese dintotdeauna condiţionată de ascultarea lor. La poalele Sinaiului, ei intraseră în relaţia de legământ cu El, ca o «comoară deosebită…, mai presus de toate popoarele» (Exodul 19:5, KJV). Ei promiseseră solemn să meargă pe calea ascultării: «Vom face tot ce a zis Domnul!» (vers. 8). Iar la câteva zile după aceea, când Legea lui Dumnezeu a fost rostită de pe Sinai şi când a fost transmisă prin Moise învăţătură suplimentară sub forma poruncilor şi legilor, israeliţii au promis din nou într-un glas: «Vom face tot ce a zis Domnul» (Exodul 24:3). La ratificarea legământului, poporul s-a unit iarăşi în declaraţia: «Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul» (vers. 7). Dumnezeu îi alesese pe israeliţi ca popor al Său, iar ei Îl aleseseră pe El ca Împărat al lor.” – Patriarhi şi profeţi, p. 293

După cum o demonstrează istoria sacră şi după cum o demonstrează de multe ori experienţa noastră, una este să promiţi că vei fi ascultă- tor şi cu totul alta este să te prinzi cu credinţă şi supunere de puterea divină care îţi poate oferi harul de a fi ascultător!

Care a fost cauza eșecului israeliților de a se bucura de făgăduințele legământului?

Evrei 4:2
Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.

Noi putem fi ascultători numai prin credinţă şi prin însuşirea fă- găduinţelor legământului. Ascultarea de Lege nu a fost contrară legă- mântului veşnic nici în vremea lui Avraam şi nu este nici în vremea noastră. Percepţia greşită asupra Legii şi legămintelor, formată de regulă în urma interpretării greșite a scrierilor lui Pavel, se datorează faptului că se ignoră contextul în care a scris el, mai exact combaterea legalismului iudaizanţilor. Ei doreau ca Legea și ascultarea de ea să fie esența vieții de credință, în timp ce, pentru Pavel, esența era Hristos, Hristos și neprihănirea Sa.

De ce nu reuşim să îndeplinim condițiile legământului? Cum putem evita să cădem în legalism? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO