Distrugerea Ierusalimului

 Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!

Ieremia 29:7

În numai câţiva ani, împăratul Babilonului urma să fie folosit ca instrument al mâniei lui Dumnezeu împotriva nepocăitului Regat al lui Iuda. Iar şi iar, Ierusalimul urma să fie înconjurat şi călcat de oştirile cotropitoare ale lui Nebucadneţar. Grupuri după grupuri de locuitori – la început doar câţiva, dar mai târziu mii şi zeci de mii – aveau să fie luaţi captivi în ţara Şinear, unde aveau să rămână forţat în exil. Ioiachim, Ioiachin, Zedechia – toţi aceşti regi iudei aveau să devină pe rând vasali ai conducătorului Babilonian şi, pe rând, aveau să se răscoale. Pedepse tot mai grele aveau să fie trimise asupra naţiunii răzvrătite până când, în final, toată ţara avea să fie devastată, Ierusalimul avea să fie pustiit şi ars, templul construit de Solomon avea să fie distrus, iar Regatul lui Iuda avea să se prăbuşească pentru a nu mai ocupa niciodată vechea poziţie printre popoarele pământului.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pp. 422–423

Niciuna dintre aceste nenorociri nu a venit asupra lor fără avertizări şi nenumărate apeluri adresate de profeţi şi, în special, de Ieremia. Refuzul lor de a asculta le-a adus doar nenorocire. Să învăţăm din greşelile lor!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO