Exegeza

Exegeza este interesată de semnificaţia originală a textului. Ea analizează ce a vrut autorul să spună şi ce a însemnat textul pentru cititorul de atunci, căruia îi era adresat.

1. Care este semnificaţia originală sau exegetică a textului din Romani 2,14-16? Compară Ezech. 3,17-19; Rom. 10,12-17

Nu există nicio îndoială că în cer vor fi şi oameni care nu au auzit niciodată Evanghelia. „Printre păgâni există unii care se închină lui Dumnezeu, în neştiinţa lor, cărora nu le-a fost adusă niciodată lumina prin vreun mijloc omenesc, dar care nu vor pieri. Cu toate că nu cunosc Legea scrisă a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le prin natură şi au făcut lucrurile cerute de Lege. Faptele lor dau dovadă că Duhul Sfânt le-a atins inima şi sunt recunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 638

În unele situaţii, Dumnezeu Se descoperă oamenilor din ţările păgâne fără ajutorul mesagerilor omeneşti şi îi mântuieşte. Ei sunt mântuiţi pentru că Duhul Sfânt le-a atins inimile şi ei au răspuns afirmativ, după cum dovedesc faptele lor. Ei nu sunt mântuiţi doar pentru că au trăit după cum le-a dictat conştiinţa; dacă ar fi aşa, atunci ar însemna să fie mântuiţi prin păzirea Legii, iar Noul Testament respinge clar o astfel de posibilitate (Rom. 3,28; Gal. 2,16). Aspectul abordat în Romani 2,11-16 este responsabilitatea iudeilor şi a neamurilor, nu mântuirea lor. Faptul că Dumnezeu nu ţine seama de persoană (ver. 11) este ilustrat de ceea ce spune Pavel în Romani 2,12. „Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege”. Cei „fără lege” sunt neamurile, care nu au Legea scrisă, care le-a fost dată israeliţilor, pe Muntele Sinai. Totuşi, aceşti oameni vor pieri nu pentru că nu au avut Legea scrisă, ci pentru că sunt păcătoşi; ei au păcătuit împotriva Legii care este „scrisă în inimile lor, în conştiinţa lor” (vers. 15 – NKJV).

La judecată, iudeii şi neamurile vor fi judecaţi şi condamnaţi fiecare după legea lor: iudeii, după Legea scrisă, iar neamurile după Legea „scrisă în inimile lor”. Scriptura spune clar că „nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Rom. 3,10). Aceasta înseamnă că iudeii şi neamurile sunt deopotrivă păcătoşi şi că toţi sunt mântuiţi în acelaşi fel, nu prin păzirea vreunei legi, ci doar prin moartea lui Isus pe cruce.

Cât de sigură călăuză îţi este propria conştiinţă? Urmarea îndemnurilor conştiinţei îţi garantează întotdeauna că vei lua o decizie corectă?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO