4. Ce s-a întâmplat? Cine era al patrulea bărbat?

Daniel 3:19-27
19. La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească.
20. Apoi, a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins.
21. Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins.
22. Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.
23. Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.
24. Atunci, împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!”
25. El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”
26. Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.
27. Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.

După ce soldații i-au aruncat pe cei trei tineri credincioși în foc, Nebucadnețar, năucit, a observat o a patra persoană în cuptorul cu foc. Atât cât știa, el a identificat cea de-a patra persoană ca fiind „un fiu de dumnezei” (vers. 25).

Împăratul nu a putut spune mult, dar noi știm cine era cel de-al patrulea bărbat. El a apărut înaintea lui Avraam înainte de distrugerea Sodomei și Gomorei, a luptat cu Iacov lângă pârâul Iaboc și i S-a descoperit lui Moise în rugul aprins. El era Însuși Hristos înainte de întrupare, venit să arate că Dumnezeu stă alături de copiii Săi în vreme de necaz.

Ellen G. White spune: „Dar Dumnezeu nu i-a uitat pe ai Săi. Când martorii Lui au fost aruncați în cuptorul aprins, Mântuitorul li S-a descoperit în persoană și, împreună, au mers prin mijlocul focului. În prezența Domnului căldurii și al frigului, flăcările și-au pierdut puterea mistuitoare.” – Profeți și regi, pp. 508–509

Dumnezeu spune în Isaia: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:2).

Deși ne plac astfel de relatări, ele ridică și întrebări în cazul celor care nu au fost eliberați miraculos când au fost persecutați pentru credința lor. Cu siguranță că acești bărbați cunoșteau experiența lui Isaia și Zaharia, care fuseseră dați la moarte de niște împărați necredincioși. În toată istoria sacră, chiar până în zilele noastre, creștinii credincioși au îndurat suferințe îngrozitoare care pentru ei, cel puțin aici, nu au avut ca final o eliberare miraculoasă, ci o moarte dureroasă. Acesta este un caz în care cei credincioși au fost eliberați în mod miraculos dar, după cum bine știm, de obicei lucrurile nu stau așa.

De ce eliberare minunată vor avea parte cu siguranță toți copiii credincioși ai lui Dumnezeu, indiferent de felul în care îşi încheie viaţa pe acest pământ? (Vezi 1 Corinteni 15:12-26.)

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO