1. Cu ce criză s-au confruntat tinerii evrei din cauza visului pe care Domnul i l-a dat împăratului?

Daniel 2:1-16
1. În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul.
2. Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului.
3. Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să ştiu visul acela.”
4. Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veşnic să trăieşti, împărate! Spune robilor tăi visul şi-ţi vom arăta tâlcuirea lui!”
5. Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veţi face cunoscute visul şi tâlcuirea lui, veţi fi făcuţi bucăţi şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării.
6. Dar, dacă-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri şi mare cinste. De aceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!”
7. Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!”
8. Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să câştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte.
9. Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sunteţi în stare să mi-l şi tâlcuiţi!”
10. Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean!
11. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!”
12. La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului.
13. Hotărârea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorâţi şi căutau şi pe Daniel şi pe tovarăşii lui ca să-i piardă.
14. Atunci, Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului.
15. A luat cuvântul şi a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.
16. Şi Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea.

În vechime, visele erau considerate foarte importante. Când un vis prevestea ceva rău, adesea indica spre un dezastru iminent. De aceea Nebucadnețar a fost atât de tulburat de un vis pe care, ca situația să fie și mai rea, nici măcar nu și-l mai putea aminti. Experții din Babilon credeau că zeii pot descoperi interpretarea viselor, dar, în cazul acestui vis, nu au putut face nimic, deoarece împăratul îl uitase. Dacă le-ar fi fost făcut cunoscut conținutul visului, ei ar fi găsit o interpretare care să fie pe placul împăratului. Dar, în această situație unică, când nu au putut să-i spună împăratului despre ce era visul lui, experții în interpretarea viselor s-au văzut obligați să recunoască faptul că „nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori” (vers. 11).

Din cale afară de supărat, împăratul a poruncit ca toți înțelepții Babilonului să fie omorâți. Nu era ceva neobișnuit în lumea veche. Surse istorice atestă faptul că, din cauza unei conspirații, Darius I a poruncit ca toți magii să fie executați și Xerxes i-a trimis la moarte pe constructorii unui pod care s-a prăbușit. Când Nebucadnețar a emis acest decret, Daniel și prietenii lui tocmai își terminaseră instruirea și fuseseră acceptați în cercul de experți al împăratului. Din acest motiv, decretul de moarte emis de împărat li se aplica și lor. De fapt, limbajul folosit ne sugerează că execuțiile au început de îndată, iar Daniel și prietenii lui aveau să fie următorii. Dar Daniel, cu „minte și cu judecată” (vers. 14), s-a apropiat de Arioc, responsabilul de executarea ordinului. În cele din urmă, Daniel i-a cerut chiar împăratului un timp în care să deslușească această taină. Deși îi acuzase pe vrăjitori că încercau să tragă de timp, împăratul a răspuns favorabil cererii lui Daniel. Chiar și Daniel a fost de acord cu vrăjitorii, că nu există niciun om care să poată desluși această taină, dar profetul știa un Dumnezeu care îi putea descoperi și visul, și interpretarea lui.

Ce ne spune despre cât de aproape de noi este Dumnezeu faptul că El i-a vorbit împăratului Nebucadnețar printr-un vis? (Vezi și Faptele 17:28.)