1. Cine şi de ce au făcut legământul menţionat în pasajul următor?

Neemia 10:1-29
1. Iată pe cei ce şi-au pus pecetea: dregătorul Neemia, fiul lui Hacalia. Zedechia, 2. Seraia, Azaria, Ieremia, 3. Paşhur, Amaria, Malchia, 4. Hatuş, Şebania, Maluc, 5. Harim, Meremot, Obadia, 6. Daniel, Ghineton, Baruc, 7. Meşulam, Abia, Miiamin, 8. Maazia, Bilgai, Şemaia, preoţi. 9. Leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, din fiii lui Henadad, Cadmiel, 10. şi fraţii lor, Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan, 11. Mica, Rehob, Haşabia, 12. Zacur, Şerebia, Şebania, 13. Hodia, Bani, Beninu. 14. Căpeteniile poporului: Pareoş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani, 15. Buni, Azgad, Bebai, 16. Adonia, Bigvai, Adin, 17. Ater, Ezechia, Azur, 18. Hodia, Haşum, Beţai, 19. Harif, Anatot, Nebai, 20. Magpiaş, Meşulam, Hezir, 21. Meşezabeel, Ţadoc, Iadua, 22. Pelatia, Hanan, Anaia, 23. Hosea, Hanania, Haşub, 24. Haloheş, Pilha, Şobec, 25. Rehum, Haşabna, Maaseia, 26. Ahia, Hanan, Anan, 27. Maluc, Harim, Baana. 28. Cealaltă parte a poporului, preoţii, leviţii, uşierii, cântăreţii, slujitorii Templului şi toţi cei ce se despărţiseră de popoarele străine ca să urmeze Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii şi fetele lor, toţi cei ce aveau cunoştinţă şi pricepere 29. s-au unit cu fraţii lor mai cu vază dintre ei. Au făgăduit cu jurământ şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânului nostru, orânduirile şi legile Lui.

Neemia 9:36-38
36. Şi astăzi, iată-ne robi! Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri pentru ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui!
37. El îşi înmulţeşte roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre, şi suntem într-o mare strâmtorare!”
38. Pentru toate acestea, noi am încheiat un legământ, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea pe el.

Reciteşte şi Neemia 9:36-38. Deși doar conducătorii au semnat documentul, textul spunea clar că și „cealaltă parte a poporului”, toți iudeii, au „făgăduit cu jurământ și au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu” (Neemia 10:28,29). Ce era atât de important, încât toți au dorit să facă o înțelegere cu Dumnezeu? Pentru a răspunde, să ne întoarcem la începuturi ca să înțelegem ideea biblică de legământ.

Legământul era important deoarece făcea parte din modul în care Dumnezeu a relaționat cu omenirea păcătoasă și arăta dorința Sa de a avea o relație cu poporul. De asemenea, legământul arăta dorința oamenilor de a-I fi consacrați lui Dumnezeu.

Relatarea biblică din Geneza 1 și 2 vorbește nu doar despre crearea primilor oameni, ci și despre relația dintre ei și Dumnezeu și relația lor unul cu altul. Dar, când păcatul a intrat în lume, toate aceste relații au fost distruse. Păcatul este antiteza creației, el distruge viața, aduce moartea.

La un moment dat, genealogia lui Adam se desparte în două: Cain alege răul (Geneza 4:8-19) și Set Îl alege pe Dumnezeu (vers. 17-19). Genealogia lui Cain culminează cu Lameh, al șaptelea de la Adam; el este cel care a introdus poligamia. Violența și răzbunarea vin pe linia descendenților lui Cain care stau în contrast cu descendenții credincioși ai lui Set. Este prezentată şi genealogia lui Set, iar al șaptelea pe această linie a fost Enoh, care „a umblat cu Dumnezeu” (Geneza 5:24) și a fost luat la cer.

Din nefericire, lumea s-a alipit mai degrabă de rău decât de Dumnezeu, iar urmași ai celor credincioși mai erau foarte puțini. Curând avea să nu mai fie nicio familie prin care Dumnezeu să Își poată împlini făgăduința de a trimite „Sămânța” promisă în Eden care să salveze omenirea. Atunci, Dumnezeu a intervenit prin potop. Potopul a fost un act opus creării lumii, o reversare și distrugere a ceea ce oamenii stricaseră deja (Geneza 6:11-13).

Cum ai experimentat personal realitatea forței distrugătoare a păcatului? Care este singura putere împotriva păcatului și cum o putem obține?