În vremurile bune ale împărăției, poporul se întorcea la templu și la închinarea la Dumnezeu, deși aceasta era adesea amestecată cu influențe din idolatria națiunilor înconjurătoare. Dar, în viziunea profeților, nici cele mai bune încercări de a fi religioși nu erau suficiente pentru a-i întoarce de la relele intrate în viața lor de zi cu zi. Oricât de mult s-ar fi străduit să fie religioși prin ceremonii de închinare, muzica imnurilor lor nu putea acoperi strigătele celor săraci și asupriți.

Amos a descris poporul din zilele lui astfel: „Voi mâncați pe cel lipsit și prăpădiți pe cei nenorociți din țară” (Amos 8:4). El le-a văzut nerăbdarea de a termina ceremoniile pentru a redeschide piața și a se întoarce la negoțul lor necinstit – să cumpere „pe cei nevoiași pe argint și pe sărac, pe o pereche de încălțăminte” (vers. 6).

3. Ce le spune Dumnezeu acestor oameni religioși despre ceremoniile lor?

Isaia 1:10-17
10. Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!
11. „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
12. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13. Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14. Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
16. Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! 17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

Amos 5:21-24
21. Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare!
22. Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei.
23. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul lăutelor tale!
24. Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată!

Mica 6:6-8
6. Cu ce voi întâmpina pe Domnul şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an?
7. Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu?
8. Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

Profeții au folosit adesea un limbaj aspru pentru a lua în râs religia și închinarea care nu au nicio legătură, ba chiar sunt în contrast cu suferința și asuprirea celor din jur. În Amos 5:21-24 citim despre Dumnezeu că „urăște”, „disprețuiește” și este dezgustat de închina- rea lor. Strângerea lor laolaltă este descrisă ca un „miros urât”, iar darurile și muzica lor nu au nicio valoare.

În Mica 6 vedem câteva sugestii tot mai emfatice, chiar batjocoritoare, despre cum s-ar putea închina „mai bine”: mulțimi de arderi-de-tot, „mii de berbeci” sau „zeci de mii de râuri de untdelemn” (Mica 6:7), apoi sugestia extremă și înfricoșătoare, dar deloc străină, de a-și jertfi întâiul născut pentru a câștiga favoarea și iertarea lui Dumnezeu.

De fapt, Domnul dorea ca poporul Său „să facă dreptate, să iubească mila și să umble smerit cu Dumnezeu” (Mica 6:8).

Ai fost și tu vreodată preocupat mai mult de formele și ceremo- niile religioase decât de cei în nevoie din jurul tău? Ce ai învățat din acea experiență?