Gândurile lui Dumnezeu și gândurile omului

4. Ce reproș și ce nemulţumire anticipează Pavel că I-ar putea aduce lui Dumnezeu omul? Ce argumente aduce el împotriva acestora? Romani 9:17-24 (vezi și Isaia 55:8,9)

Romani 9:17-24
17. Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
18. Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.
19. Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”
20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?
21. Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
22. Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;
23. şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
24. Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,

Isaia 55:8,9
8. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
9. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

În perioada exodului, prin felul în care a tratat Egiptul, Dumnezeu a avut în vedere mântuirea neamului omenesc. Când li S-a descoperit prin plăgi şi prin eliberarea poporului Său, a intenţionat să le arate egiptenilor şi celorlalte popoare că Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu. A intenţionat să le adreseze tuturor popoarelor apelul de a-şi abandona zeii şi de a veni să I se închine Lui.

Faraon alesese deja să fie împotriva lui Dumnezeu şi a fost lăsat să meargă înainte pe calea aleasă de el. Deşi Dumnezeu nu l-a exclus de la posibilitatea mântuirii (Hristos a murit şi pentru el, la fel cum a murit pentru Moise, pentru Aaron şi pentru israeliţi), Faraon, prin împietrirea inimii, și-a ales singur soarta.

Ideea esenţială este că noi, ca fiinţe omeneşti căzute, avem o perspectivă foarte limitată asupra lumii, asupra realităţii, asupra lui Dumnezeu şi asupra lucrărilor Sale în lume. De ce ne aşteptăm atunci să înţelegem toate căile Sale, când nu putem înţelege atâtea taine din natură? Abia în ultimii o sută şaptezeci şi unu de ani au descoperit doctorii că este bine să se spele pe mâini înainte de o operaţie chirurgicală! Atât de cufundaţi în neştiinţă am fost! Şi, dacă timpul va mai dura, vom descoperi în viitor şi alte lucruri care ne vor arăta cât de cufundaţi în neştiinţă suntem încă!

Noi nu înţelegem întotdeauna căile lui Dumnezeu, dar putem cunoaşte caracterul Său, fiindcă Isus a venit ca să ni-L descopere (Ioan 14:9). Cum ne poate ajuta cunoaşterea caracterului lui Dumnezeu să rămânem credincioşi chiar şi când nu înţelegem anumite lucruri sau trecem prin încercări care ne par nejustificate şi nedrepte?