Mărturia ca Isus este Hristosul

Un eveniment marcant în lucrarea Domnului Isus a avut loc în timpul unui dialog cu Petru. Isus tocmai le răspunsese fariseilor și saducheilor care îi ceruseră un semn, sau o dovadă, că El era Mesia (Matei 16:1-4). Mai târziu, odată când era doar cu ucenicii, le-a amintit despre cele două ocazii în care hrănise mii de oameni cu câteva pâini și câțiva pești. Aceasta în contextul avertizării de a se păzi „de aluatul fariseilor și al saducheilor” (Matei 16:11).

Matei 16,1-4
1. Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.
2. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.”
3. Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?
4. Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.

Matei 16:11
Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini; ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”

2. Citește Matei 16:13-17. Ce întrebare le-a pus Domnul Isus ucenicilor și ce semnificație are răspunsul lui Petru?

Matei 16:13-17
13. Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”
14. Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.”
15. „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”
16. Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”
17. Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Petru își mărturisește plin de curaj credința în Isus. Iar din Matei 16:20 reiese clar faptul că și ceilalți ucenici îi împărtășeau convingerea. Acesta urma să fie un punct de cotitură în lucrarea lui Isus, chiar dacă ucenicii (inclusiv Petru) mai aveau multe de învățat.

„Ucenicii încă mai aşteptau ca Hristos să guverneze ca un domnitor vremelnic. Deşi Îşi ascunsese atâta vreme intențiile, ei credeau că El nu va rămâne întotdeauna în sărăcie şi în umbră; se apropia timpul când El trebuia să-Şi întemeieze Împărăția. Că ura preoților şi rabinilor nu va fi niciodată biruită, că Hristos va fi lepădat de propria națiune, condamnat ca înşelător şi răstignit ca răufăcător – gândurile acestea nu încăpuseră niciodată în mintea ucenicilor.” – Ellen G. White, Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 357–358 (415)

Din clipa în care ucenicii Îl recunosc ca Mesia, Isus începe să le spună că trebuie să pătimească și să moară (Matei 16:21-23). Însă Petru nu poate accepta ideea și își ia libertatea să-L mustre. Dar Isus Se întoarce spre el și-i spune: „Înapoia Mea, Satano!” (Matei 16:23). În toată lucrarea Sa, El nu a rostit față de altcineva cuvinte mai aspre decât acestea, dar a făcut-o spre binele ucenicului. Petru își exprimase o dorință egoistă și gândul acesta trebuia oprit atunci și acolo. El trebuia să înțeleagă că lucrarea Domnului implica suferință. Și și-a însușit această lecție, după cum observăm din scrierile sale (1 Petru 4:12).

1 Petru 4:12
Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi;

Cum decizi ce cale să urmezi atunci când constați că dorințele tale intră în conflict cu voia lui Dumnezeu?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO