Reacțiile oamenilor față de Isus
Studiul III – Trimestrul II
Duminică, 12 aprilie 2015
În evanghelii și în Noul Testament, sunt foarte multe declarații uimitoare despre ce a făcut Domnul Isus și despre cine este El. Desigur că faptele Sale dau mărturie despre identitatea Sa. Declarațiile că El este Dumnezeu, că este Răscumpărătorul nostru și este singura cale spre viața veșnică se impun atenției, deoarece implicațiile lor au consecințe veșnice pentru fiecare ființă umană.
1. Cum au reacționat oamenii din Nazaret față de Isus? De ce? Luca 4:16-30, vezi și Ioan 3:19
Luca 4
16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească
17 şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18 „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi
19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
20 În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.
21 Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit”.
22 Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”
23 Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum’.”
24 „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.
25 Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel,
26 şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.”
28 Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.
29 Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie.
30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.
Ioan 3
19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
Oamenii din Nazaret au fost la început entuziasmați să-L vadă pe Isus, care, după ce făcuse multe minuni și semne, Se întorsese acasă, și ,,se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui” (Luca 4:22). Însă modul în care au reacționat la mustrarea Sa arată ce spirit îi însuflețea de fapt.
2. Care a fost întrebarea lui Ioan despre Isus și ce l-a determinat să o pună? Luca 7:17-22
Luca 7
17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.
18 Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
20 Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’ ”
21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22 Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Până și Ioan Botezătorul, înainte-mergătorul lui Isus și acela care a anunțat că Isus era ,,Mielul lui Dumnezeu”, a avut îndoieli. El a dorit să știe: ,,Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?” (Luca 7:19).
Însă Domnul Isus nu i-a răspuns direct, ci a arătat spre faptele Sale care dădeau mărturie despre cine era El: ,,orbii văd, schiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie și săracilor li se propovăduiește Evanghelia” (vers.22). Se poate afirma că Isus nu avea nevoie să răspundă la întrebarea lui în mod direct, pentru că faptele și lucrările Lui erau tot atâtea dovezi despre identitatea Sa.
Poate că răspunsul lui Isus l-a făcut pe Ioan să-și pună o altă intrebare: ,,Dacă are puterea de a face aceste lucruri extraordinare, de ce îngăduie să zac în temniță?” În definitiv, când trecem prin tragedii, cine dintre noi nu se întreabă: ,,Dacă Dumnezeu este atât de puternic, de ce îngăduie să mi se întâmple așa ceva?” Cum răspunde evenimentul răstingnirii lui Isus la această întrebare?
*************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL II
2Corinteni 13
Cele din urmă înştiinţări
1 Vin la voi pentru a treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”
2 Cum am spus, când am fost de faţă a doua oară, tot aşa şi azi, când nu sunt de faţă, spun iarăşi mai dinainte celor ce au păcătuit mai înainte şi tuturor celorlalţi că, dacă mă voi întoarce la voi, n-am să cruţ deloc,
3 căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine: El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi.
4 În adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi.
5 Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.
6 Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu suntem lepădaţi.
7 Totuşi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi.
8 Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr.
9 În adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră.
10 Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare.
Urări de sănătate
11 Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
12 Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfântă.
13 Toţi sfinţii vă trimit sănătate.
14 Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.
