Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort.

(Faptele apostolilor 20:9)

Oraşul antic Troa era situat la Marea Egee, cel mai important port din nord-vestul Asiei Mici. De aici a călătorit Pavel prima dată spre Europa. Studiind arheologia, am avut ocazia să lucrez printre aceste ruine, chiar acolo unde a avut loc învierea lui Eutih. O arcadă din piatră marchează intrarea spre ruinele din perioada romană a oraşului Troa. Te plimbi de-a lungul cetăţii şi încerci să-ţi imaginezi cum arăta acest oraş în mintea primilor creştini, care erau numeroşi printre cei 100 000 de locuitori. S-au adunat toţi laolaltă ca să-l audă pe Pavel vorbind înainte ca acesta să plece în lunga lui călătorie. Ziua de Sabat se apropia de sfârşit, dar Pavel şi-a continuat cuvântarea. Şi, în timp ce umbrele nopţii au coborât şi trecuse bine de miezul nopţii, Pavel continua să vorbească. Un tânăr, pe nume Eutih, s-a aşezat confortabil pe pervazul ferestrei şi curând a căzut într-un somn adânc. Mi-l şi imaginez: un tânăr ca mulţi alţii din ziua de azi, nu prea interesat de predicile lungi. Şi, deodată, inevitabilul se produce. Eutih cade de pe pervazul ferestrei de la etajul al treilea, înghiţit de întunericul de dedesubt, iar trupul său neînsufleţit zace acum pe marginea drumului. O undă de şoc străbate întreaga adunare şi toţi se grăbesc afară să vadă dacă mai pot face ceva. In timp ce unii îi jelesc moartea zadarnică, alţii dau vina pe inconştienţa tânărului şi argumentează că, dacă Eutih ar fi fost mai atent la predica lui Pavel, nu ar mai fi avut loc această tragedie. Apoi toţi ochii se îndreaptă de la trupul tânărului căzut spre Pavel.

„Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: «Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.» După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri” (Faptele apostolilor 20:10-12).

Harul dragostei lui Dumnezeu l-a readus pe Eutih de la moarte la viaţă. Asemenea lui Eutih, tinerii din ziua de astăzi ajung singuri în situaţii periculoase. La fel ca Pavel, noi trebuie să-i înconjurăm cu dragoste şi milă, dându-le o nouă şansă de a se întoarce acasă, în siguranţa dragostei lui Dumnezeu.

Mă rog ca Domnul să ne deschidă ochii şi urechile la nevoile celor tineri, pentru ca înţelepciunea noastră plină de iubire şi dispoziţia de a-i înţelege să-i conducă departe de posibilele situaţii distructive, în siguranţa unei relaţii vibrante cu Isus Hristos.

HANNIKLENK