[duminică, 30 iunie] Misionarul care ratează

 

 

1. Citește Faptele 12:12. Cum este prezentat Marcu în cartea Faptele apostolilor?

 

Faptele 12:12

„După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau”.

 

Pare plauzibil faptul ca Ioan Marcu, autorul cel mai probabil al Evangheliei după Marcu, să fi fost doar un tânăr când au avut loc evenimentele din Faptele apostolilor 12, probabil pe la mijlocul anilor 40 d.H. Acesta este prezentat în versetul 12 ca fiul unei femei pe nume Maria. Ea era în mod evident o susținătoare bogată a bisericii și ținea la ea acasă întâlnirea de rugăciune devenită faimoasă în Faptele apostolilor 12. Relatarea evadării lui Petru din închisoare și a faptelor ulterioare, precum și relatarea morții lui Irod abundă de contraste izbitoare, unele chiar amuzante. Ioan Marcu nu joacă de fapt niciun rol în acest episod, dar prezentarea lui în acest moment pregătește cititorul pentru legătura lui ulterioară cu Barnaba și Saul.

 

2. Citește Faptele 13:1-5,13. Cum s-a alăturat Ioan Marcu lui Saul și lui Barnaba și care a fost rezultatul?

 

Faptele 13:1-5,13

„În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. 2 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”. 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. 4 Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 5 Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.

13 Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim”.

 

 

Capitolul 13 din Faptele apostolilor descrie prima călătorie misionară a lui Saul și a lui Barnaba, care a început în jurul anului 46 d.H. Ioan Marcu nu este menționat până în versetul 5, iar rolul lui este pur și simplu acela al unui ajutor sau slujitor. Nu se face nicio altă referire la acest tânăr până în versetul 13, când se consemnează scurt că s-a întors la Ierusalim.

 

Nu se oferă niciun motiv pentru această plecare, iar absența oricărei descrieri a sentimentelor lui lasă în seama imaginației motivul pentru care s-a retras din efortul misionar, care era, fără îndoială, plin de pericole și dificultăți. Ellen White afirmă că „Marcu, fiind copleșit de teamă și descurajare, a ezitat o vreme în hotărârea lui de a se preda cu totul lucrării Domnului. Neobișnuit cu greutățile, el s-a descurajat din cauza pericolelor și a lipsurilor drumului” (Faptele apostolilor, p. 169). Pe scurt, situația a devenit pur și simplu prea grea pentru el, așa că a renunțat.

 

Există cineva care nu se recunoaște în experiența de a renunța la ceva sau chiar de a eșua lamentabil, mai ales dacă e vorba de ceva spiritual sau legat de umblarea creștină? Ce ai învățat din acea experiență?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO