[marți, 1 august] Biserica transmite înțelepciunea divină

 

 

3. Citește Efeseni 3:7-13. Ce spune Pavel aici despre Dumnezeu și acțiunile Lui?

 

Efeseni 3:7-13

„7 …al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui. 8 Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos 9 şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile, 10 pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, 11 după planul veşnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. 12 În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere. 13 Vă rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră)”.

 

Pavel susține din nou că este un „slujitor” prin „darul harului lui Dumnezeu” (Efeseni 3:7; compară cu 3:1,2). Acest dar, la fel ca Evanghelia în sine, este oferit nu în baza vreunui merit al celui care îl primește, ci prin harul lui Dumnezeu. Pavel evidențiază această idee descriindu-se ca „cel mai neînsemnat dintre toți sfinții” (3:8). Există o evoluție interesantă a înțelegerii de sine la Pavel, observabilă de-a lungul epistolelor, în ordinea scrierii: (1) Își afirmă statutul de apostol ales de Dumnezeu (Galateni 1:1); (2) Ulterior se vede ca „cel mai neînsemnat dintre apostoli” și nedemn să poarte numele de apostol (1 Corinteni 15:9). (3) Aici, în Efeseni, se declară „cel mai neînsemnat dintre toți sfinții” (3:8). (4) În final se descrie ca „cel dintâi” dintre păcătoși (1 Timotei 1:15).

 

Poate că acest mod de gândire al lui Pavel poate explica acest cunoscut citat din Ellen G. White: „Cu cât te vei apropia mai mult de Isus, cu atât ţi se va părea că eşti mai păcătos; deoarece vederea ta spirituală va deveni mai clară, iar imperfecţiunile tale vor fi mai evidente, în contrast deplin cu natura desăvârşită a lui Isus” (Calea către Hristos, p. 64).

 

Pavel continuă. În Efeseni 3:10, scrie: „Pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.” Cine sunt „domniile și stăpânirile din locurile cerești”? Cum le face cunoscută biserica înțelepciunea „felurită”, sau diversă, a lui Dumnezeu? Deși Efeseni 3:10 nu descrie natura puterilor, cel mai potrivit pare să le interpretăm ca puterile răului descrise în Efeseni 6:11,12. În acest caz, alcătuirea bisericii – care îi unește pe evrei cu neevreii, cândva părți separate ale omenirii – devine pentru aceste „domnii și stăpâniri” demonice un semnal clar cu privire la planul viitor al lui Dumnezeu de a uni „în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ” (1:10). Sunt avertizate că planul lui Dumnezeu este în desfășurare și distrugerea lor este sigură.  Însăși natura unei biserici unite indică înfrângerea lor finală.

 

Cum s-ar schimba relațiile dintre membri dacă biserica ta ar lua în serios „fișa postului” făcută bisericii de Pavel în Efeseni 3:10?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO