[miercuri, 16 noiembrie] La sunetul trâmbiței

 

 

Tesalonicenii erau convinși că viața veșnică avea să le fie oferită exclusiv acelora care rămâneau în viață până la a doua venire. „Cu multă grijă păziseră viețile prietenilor lor, ca nu cumva aceștia să moară și astfel să piardă binecuvântarea pe care așteptau să o primească la venirea Domnului lor” (Ellen G. White, „Faptele apostolilor”, p. 258).

 

4. Citește 1 Tesaloniceni 4:13-18. Cum a corectat Pavel înțelegerea lor greșită?

 

1 Tesaloniceni 4:13-18

„13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. 15 Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16 Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18 Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte”.

 

A existat de-a lungul istoriei tendința de a citi mai mult decât afirmă de fapt textul biblic: „va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El” (1 Tesaloniceni 4:14). Mulți dintre cei care acceptă teoria nemuririi naturale a sufletului sugerează că Isus, la a doua Sa venire, va aduce cu Sine din cer sufletele celor neprihăniți care au murit și care ar fi deja în cer cu Dumnezeu. Acele suflete ar fi astfel reunite cu respectivele lor trupuri înviate. Dar o asemenea interpretare nu este în armonie cu învățăturile generale ale lui Pavel pe această temă.

 

Citește cuvintele unui teolog neadventist referitoare la sensul real al acestui verset: „Motivul pentru care creștinii tesaloniceni pot avea speranță atunci când îi plâng pe membrii bisericii lor care au murit este că Dumnezeu «îi va aduce», adică îi va învia pe acești creștini decedați și va face ca ei să fie prezenți la revenirea lui Isus, astfel încât ei să fie «cu El». Implicația este că acești creștini care au murit nu vor fi într-un oarecare dezavantaj la parusia, sau a doua venire a lui Hristos, ci vor fi «cu El» în așa fel încât se vor bucura în mod egal cu credincioșii aflați în viață de slava aferentă întoarcerii Sale” (Jeffrey A. D. Weima, 1-2 Thessalonians, Baker Academic, 2014, p. 319).

 

Dacă sufletele celor neprihăniți care au murit ar fi deja cu Domnul în cer, Pavel nu ar mai fi menționat nimic despre învierea finală ca speranță creștină; el ar fi putut să menționeze doar că cei drepți erau deja cu Domnul. Dar, în schimb, el spune că „cei ce au adormit în El” (1 Tesaloniceni 4:14) vor fi înviați la sfârșitul timpului.

 

Speranța în învierea din zilele finale le-a adus mângâiere tesalonicenilor îndurerați. Aceeași speranță ne poate ajuta și pe noi să înfruntăm cu încredere momentele dureroase când gheara rece a morții îi răpește pe cei dragi de lângă noi.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO