[vineri, 16 septembrie]

 

 

Studiu suplimentar: Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, capitolele 56 și 60

 

Supunerea față de voia lui Dumnezeu are loc atunci când murim față de propriile dorințe și ambiții. Acest lucru creează condițiile pentru adevărata slujire a altora. Nu putem trăi pentru Dumnezeu dacă nu devenim o jertfă și dacă nu suntem permanent receptivi la glasul lui Dumnezeu. Ca să supunem într-adevăr voii lui Dumnezeu dorințele noastre, trebuie să recunoaștem pericolele bizuirii pe noi înșine și pe lucrurile cu care înlocuim Cuvântul și puterea lui Dumnezeu. Când supunerea față de voia lui Dumnezeu se află în centrul vieții creștine, Dumnezeu poate îngădui să învățăm dependența de El prin intermediul cuptorului încercărilor.

 

„Neglijența lui Eli îi este înfățișată cu claritate fiecărui tată și fiecărei mame din țară. Ca urmare a iubirii lui nesfințite sau a indispoziției lui de a se achita de o datorie neplăcută, el a cules roadele nelegiuirii în fiii lui ticăloși. Atât părintele care a îngăduit nelegiuirea, cât și copiii care au săvârșit-o au fost vinovați înaintea lui Dumnezeu, iar El nu a vrut să accepte nicio jertfă sau vreun dar pentru păcatul lor” (Ellen G. White, „Îndrumarea copilului”, p. 276).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO