[vineri, 10 iunie] Un gând de încheiere

 

 

Citește capitolul 20, „Iosif în Egipt”, din cartea „Patriarhi și profeți”, de Ellen G. White.

 

„Destul de devreme, tocmai când treceau de la statutul de tânăr la cel de adult, Iosif și Daniel au fost separați de familiile lor și duși robi în țări păgâne. Iosif, în special, a fost supus unor ispite care pot schimba destinul oricui. […] Ce i-a dat puterea de a-şi păstra integritatea morală? […]

 

În copilărie, Iosif fusese învățat să-L iubească pe Dumnezeu și să se teamă de El. Adeseori, în cortul de acasă, sub stelele cerului sirian, tatăl lui îi povestise despre viziunea de noapte de la Betel – scara care atingea cerul și pământul, îngerii care coborau și urcau și Cel care i Se descoperise tocmai de pe tronul de sus. Îi povestise despre conflictul de lângă Iaboc, când, renunțând la păcate îndrăgite, Iacov a ieșit biruitor și a primit titlul de prinț al lui Dumnezeu. Iosif fusese un păstoraș, având grijă de turmele tatălui său, iar viața lui simplă și curată îl ajutase să se dezvolte atât fizic, cât şi mintal. Având comuniune cu Dumnezeu prin natură și studiind marile adevăruri transmise din tată în fiu ca o comoară sfântă, îşi formase o minte puternică şi principii ferme.

 

În cea mai mare criză a vieții sale […], Iosif și-a amintit de Dumnezeul tatălui său. Și-a amintit lecțiile pe care le primise în copilărie și s-a hotărât, cu inima tremurândă, să rămână credincios – să acționeze întotdeauna așa cum se cuvine unui supus al Împăratului cerului” (Ellen G. White, „Educație”, pp. 51, 52).

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO