[duminică, 19 decembrie] Păcatul lui Moise (I)

 

 

De nenumărate ori, chiar și în mijlocul apostaziei și al pribegiei lor prin pustie, Dumnezeu le-a purtat de grijă în mod miraculos copiilor lui Israel. Altfel spus, oricât de lipsiți de merite erau (și de multe ori au rămas așa), harul lui Dumnezeu s-a revărsat peste ei.

 

Pe lângă abundența de hrană pe care Domnul le-a oferit-o în mod miraculos în pustie, o altă manifestare a harului Său a fost apa, fără de care ei ar fi pierit repede, mai ales într-un deșert arid și fierbinte. Vorbind despre experiența aceea, Pavel a scris: „Și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, și stânca era Hristos” (1 Corinteni 10:4). Ellen G. White a adăugat că „ori de câte ori, în călătoriile lor, aveau nevoie de apă, acolo, din despicătura stâncii, apa țâșnea în șuvoi lângă tabăra lor.” – Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 411

 

1. Citește Numeri 20:1-13. Ce s-a întâmplat aici și cum înțelegem pedeapsa Domnului în dreptul lui Moise?

 

Numeri 20:1-13

„Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Maria. 2 Adunarea n-avea apă. Şi s-au răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. 3 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când au murit fraţii noştri înaintea Domnului! 4 Pentru ce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea, noi şi vitele noastre? 5 Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?” 6 Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava Domnului. 7 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 8 „Ia toiagul şi cheamă adunarea tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.” 9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul. 10 Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” 11 Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele. 12 Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” 13 Acestea sunt apele Meriba (Ceartă), unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul, care a fost sfinţit între ei”.

 

 

Pe de o parte, nu este greu să vedem și să înțelegem frustrarea lui Moise. După tot ce făcuse Domnul pentru ei, semnele, minunile și eliberarea miraculoasă, iată-i, în sfârșit, la granițele Țării Promise. Și apoi, ce s-a întâmplat? Dintr-odată rămân fără apă și încep să conspire și să cârtească împotriva lui Moise și a lui Aaron. Cumva Domnul nu mai putea să le dea apă acum așa cum făcuse de atâtea ori înainte? Bineînțeles că putea, și urma să o facă din nou.

 

Cu toate acestea, să analizăm cuvintele lui Moise în timp ce lovește stânca, și încă de două ori: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” (Numeri 20:10). Aproape că se poate auzi mânia din vocea lui, căci el începe prin a-i numi „răzvrătiți”.

 

Problema nu a fost atât de mult legată de mânia lui în sine, care era destul de aprinsă, dar de înțeles; însă el a zis: „Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”, de parcă el sau oricare altă ființă omenească ar fi putut scoate apă din stâncă. În mânia lui, Moise a părut că uită pe moment că numai puterea lui Dumnezeu, care lucra printre ei, putea să facă o asemenea minune. El, dintre toți oamenii, ar fi trebuit să știe lucrul acesta.

 

Cât de des spunem sau facem anumite lucruri într-un acces de mânie, chiar dacă pe moment considerăm că mânia este justificată? Cum putem învăța să ne oprim, să ne rugăm și să căutăm puterea lui Dumnezeu pentru a spune și a face ce este bine înainte să spunem și să facem ce este rău?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO