[miercuri, 15 decembrie] „Un proroc ca tine”

 

 

De nenumărate ori, Domnul îi avertizase pe copiii lui Israel să nu se ia după obiceiurile popoarelor din jur. Dimpotrivă, ei trebuiau să fie martori pentru acele națiuni (Deuteronomul 4:6-8). În Deuteronomul 18:9-14, Moise îi avertizează din nou cu privire la practicile specifice ale acestora, care erau o „urâciune înaintea Domnului” (Deuteronomul 18:12). În contextul de atunci, el le spune că ei trebuie să fie „fără pată” sau să se țină „în totul totului tot numai de Domnul” (Deuteronomul 18:13).

 

5. Ce le spune Moise israeliților în Deuteronomul 18:15-19? Apoi compară cu Faptele 3:22 și 7:37. Cum aplică Petru și Ștefan textul din Deuteronomul 18:18?

 

Deuteronomul 18:15-19

„15 Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el! 16 Astfel, el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, când ziceai: ‘Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.’ 17 Atunci, Domnul mi-a zis: ‘Ce au zis ei, este bine. 18 Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu. 19 Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală”.

 

Faptele 3:22 

„În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune”.

 

Faptele 7:37

„Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc ca mine: de el să ascultaţi’”.

 

Referindu-se la legământul de la Sinai, Moise vorbește despre modul în care, la momentul dării Legii lui Dumnezeu (Exodul 20:18-21), copiii lui Israel au vrut ca el să se poarte ca un mediator, ca un mijlocitor între ei și Dumnezeu. Atunci le-a promis Moise, de două ori (Deuteronomul 18:15,18), că Domnul le va ridica un proroc ca el. Printre altele și dat fiind contextul, ideea era că acest profet „ca Moise” avea să fie un mijlocitor între ei și Domnul.

 

Multe secole mai târziu, atât Petru, cât și Ștefan citează textul acesta cu referire la Isus. Pentru Petru, Isus era împlinirea a ce fusese spus „prin gura tuturor sfinților Săi proroci” (Faptele 3:21) și, prin urmare, liderii trebuiau să asculte de El și de cuvântul Lui. Cu alte cuvinte, Petru folosește acest text, despre care evreii știau, și îl aplică direct la Isus, cu gândul că ei aveau nevoie să se pocăiască pentru ce Îi făcuseră lui Isus (Faptele 3:19).

 

După aceea, în Faptele 7:37, când Îl vestea pe Isus, deși într-un context diferit de cel al lui Petru, Ștefan a făcut și el referire la bine-cunoscuta făgăduință și a afirmat că ea arăta spre Isus. Ștefan spunea că Moise, în rolul lui în istorie și în conducerea evreilor, Îl prefigurase pe Isus. Altfel spus, așa cum făcuse și Petru, Ștefan căuta să le arate oamenilor că Isus era împlinirea profeției și că ei trebuiau să asculte de El. Contrar învinuirii care i-a fost adusă, și anume că a rostit „cuvinte de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu” (Faptele 6:11), Ștefan L-a proclamat pe Isus ca fiind Mesia, o împlinire directă a ceea ce promisese Dumnezeu prin Moise.

 

Cum ne arată aceste versete locul central ocupat de Isus în întreaga Biblie și de ce înțelegerea noastră trebuie fie, de asemenea, hristocentrică?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO