[luni, 14 iunie] Legământul și sacrificiul
„Căci știți că nu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană” (1 Petru 1:18,19).
1. Ce vrea Petru să spună în versetele de mai sus prin faptul că noi suntem răscumpărați?
Când Petru vorbește despre moartea ispășitoare a Domnului Hristos pe cruce, ideea de „plată”, sau de preț, la care face referire ne aduce în minte practica străveche de eliberare a unui sclav din robie prin plătirea unui preț pentru el (deseori de către o rudă). Prin contrast, Hristos ne-a răscumpărat din robia păcatului și de la consecința lui finală, care este moartea, dar El a făcut lucrul acesta cu „sângele [Său] scump”, prin moartea Sa înlocuitoare și voluntară de la Calvar. Aceasta este baza tuturor legămintelor: fără ea, legământul devine nul și neavenit pentru că Dumnezeu nu ar fi putut să-Și împlinească în mod drept partea de înțelegere, care este darul vieții veșnice oferit tuturor celor care cred.
2. Care este mesajul pe care îl au în comun aceste versete?
Romani 6:23
„Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”.
1 Ioan 5:11,13
„11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. 13 V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică”.
Noi avem făgăduința vieții veșnice prin Isus pentru că doar El putea drege spărtura care ne-a făcut să pierdem viața veșnică. De ce? Pentru că doar neprihănirea și valoarea infinite ale Creatorului puteau anula datoria pe care noi o aveam față de Legea călcată – iată cât de mare a fost spărtura pe care păcatul a cauzat-o! Altfel, ce s-ar fi putut spune despre caracterul înalt al Legii morale veșnice a lui Dumnezeu, dacă o ființă creată, limitată și trecătoare, ar fi putut plăti pedeapsa pentru călcarea ei? Doar Cineva care era egal cu Însuși Dumnezeu, care avea în El viață neîmprumutată și veșnică putea să plătească prețul necesar pentru eliberarea noastră de datoria față de Lege.
Imaginează-ți că, într-un muzeu de artă, copilul unui vizitator aruncă o sticluță cu cerneală pe o pictură a lui Rembrandt și o distruge complet. Tabloul valorează milioane; chiar dacă ar vinde tot ce dețin, părinții nu s-ar putea nici măcar apropia puțin de stingerea datoriei. În ce fel imaginea aceasta ne ajută să înțelegem cât de gravă este ruptura pe care păcatul a cauzat-o și de ce doar Domnul ar putea plăti datoria?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
