[marți, 1 iunie] Vechiul legământ și noul legământ
„Și pe străinii care se vor alipi de Domnul ca să-L slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, și pe toți cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul Meu îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea de rugăciune se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:6,7).
Ieremia spune că noul legământ va fi făcut cu „casa lui Israel” (Ieremia 31:33). Atunci, înseamnă că doar sămânța lui Avraam, în sens literal, adică evreii de sânge și prin naștere, va avea parte de făgăduințele legământului?
Nu! De fapt, acest lucru nu a fost adevărat nici măcar în timpurile Vechiului Testament. Că poporului evreu, ca națiune, i s-au încredințat făgăduințele legământului este corect, desigur. Și totuși, acest lucru nu s-a făcut excluzându-i pe ceilalți. Dimpotrivă, toți – evrei și neamuri – au fost invitați să fie părtași făgăduințelor, dar ei trebuiau să consimtă să intre în acel legământ. Cu siguranță, astăzi nu este cu nimic diferit.
5. Ce condiții se găsesc în versetele de mai jos pentru cei care vor să-L slujească pe Domnul? Chiar există vreo diferență între ceea ce Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel și ceea ce ne cere nouă astăzi? Explică-ți răspunsul.
Isaia 56:6,7
„6 Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, 7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.”
Deși noul legământ este numit „mai bun” (vezi studiul de miercuri), în realitate nu există nicio diferență în ce privește elementele de bază care compun ambele legăminte, cel vechi și cel nou. Este același Dumnezeu care oferă salvare în același mod: prin har (Exodul 34:6; Romani 3:24); este același Dumnezeu care caută un popor (Ieremia 31:34; Evrei 8:12); și este același Dumnezeu care dorește să scrie Legea Sa în inima acelora care Îl vor urma într-o relație de credință (Ieremia 31:33; Evrei 8:10), evrei sau neamuri.
În Noul Testament, răspunzând la alegerea harului, unii evrei L-au primit pe Isus Hristos și Evanghelia Sa. Pentru un timp, ei au fost inima bisericii, „rămășița aleasă prin har” (Romani 11:5), spre deosebire de cei care „au fost împietriți” (Romani 11:7). În același timp, străini dintre neamuri, care înainte nu au crezut, au acceptat Evanghelia și au fost altoiți în trupul adevăratului popor al lui Dumnezeu (Romani 11:13-24). Astfel, neamurile, care erau „în vremea aceea fără Hristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței” (Efeseni 2:12), au fost aduse aproape în sângele lui Hristos. Isus Hristos este Mijlocitorul „noului legământ” (Evrei 9:15) pentru toți credincioșii, indiferent de naționalitate sau rasă.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
