[duminică, 23 mai] Originile

 

 

Cât de des auzim sintagma: „vechiul Sabat evreiesc”! Și totuși, Scriptura este clară cu privire la faptul că Sabatul a existat cu mult înainte de poporul evreu. Originile lui se regăsesc în chiar săptămâna Creațiunii.

 

1. Unde sunt stabilite originile Sabatului, clar și fără nicio umbră de ambiguitate, în versetele de mai jos?

 

Geneza 2:2,3

„2 În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse”.

 

Exodul 20:11

„Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o”.

 

Deși Exodul 2:2,3 nu identifică „ziua a șaptea” cu Sabatul (identificarea se face pentru prima dată în Exodul 16:26,29), acesta este foarte clar sugerat în expresia „S-a odihnit în ziua a șaptea” (Geneza 2:2). Verbul „S-a odihnit” (în ebraică shabbat) este legat de substantivul Sabat (în ebraică shabbat). „Termenul Sabat nu este folosit [în Geneza 2:2,3], dar este cert faptul că autorul a intenționat să afirme că Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea a Sabatului.” – G.F. Waterman, „The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible”, vol. 5, p. 183. În mod evident, Geneza 2:2,3 ne învață despre originea și despre instituirea Sabatului ca zi de binecuvântare pentru toată omenirea.

 

În Marcu 2:27, Isus spune că Sabatul a fost făcut literalmente pentru „om”, implicând omenirea în ansamblu, nu pentru evrei în mod exclusiv.

 

2. De ce S-ar fi odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea? Avea El nevoie? Ce alt scop ar fi putut avea odihna Lui?

 

Deși unii comentatori au sugerat că Dumnezeu avea nevoie de odihnă fizică după lucrarea Creațiunii, adevăratul scop al odihnei Lui a fost acela de a oferi un exemplu divin pentru omenire. Și oamenii trebuie să lucreze șase zile și apoi să se odihnească, în Sabatul zilei a șaptea. Teologul Karl Barth a sugerat că odihna lui Dumnezeu de la sfârșitul Creațiunii a fost o parte a „legământului de har” în care omenirea a fost invitată „să se odihnească împreună cu El, să participe la odihna [lui Dumnezeu].” – „Church Dogmatics”, vol. 3, part. 1, p. 98.

 

În dragostea Lui, Dumnezeu i-a chemat pe bărbat și pe femeie, a doua zi după ce i-a creat, ca să aibă părtășie în odihnă, să pună bazele unei comuniuni intime cu El, Cel după al cărui chip fuseseră făcuți. Acea comuniune trebuia să dureze veșnic. De la căderea omului, ea a devenit punctul culminant al săptămânii, în relația omului cu Mântuitorul lui.

 

Dacă cineva te-ar întreba cum a ajutat păzirea Sabatului relația ta cu Domnul, ce i-ai răspunde?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO